Milogul electoral este un clasic în viaţă în materie de cerşetorie de orice fel. Fiind vorba de voturi în interes personal, milogul electoral s-a depăşit pe sine, reuşind să pozeze cu succes în cel cinstit şi cârpit în fund. Se ştie, cel cinstit şi cârpit în fund reprezintă imaginea standard a milogului electoral. Îi cunoaştem fiţele omologate şi şmecheriile cotidiene. Am aprofundat foarte bine discursul intrusului acordat la jocul de scenă adecvat momentului istoric. Ca să-şi vadă sacii cu voturi în căruţă sau în teleguţă este în stare de orice prefăcătorie... Victoria, cu orice preţ, în alegeri să iasă! Milogul electoral şi-a ajustat oarecum tactica. A prins el de veste că se poartă dramoleta şi că, în politică, de pildă, victimizarea prinde de minune la fraieri. Într-o astfel de versiune, milogul electoral o caută cu lumânarea în orice împrejurare. Evident, ca să pozeze în victimă. În victimă de orice fel, inclusiv colaterală. În astfel de situaţii, este avantajat cel a cărui moacă cere pumni. Poate nu mă credeţi, dar există şi astfel de indivizi. Chiar dacă în ansamblu îşi văd de treaba lor, moaca individuală cere pumni. E drept, în campania electorală, moaca, virgulă, care cere pumni reprezintă un avantaj, chiar dacă este dureros, pentru unii candidaţi. În condiţiile în care nu au ce prezenta, pentru că lumea s-a săturat de vorbe goale, moaca, virgulă, care cere pumni îi scoate din ştiţi dumneavoastră ce (produs vâscos). Talent de mare anvergură, milogul electoral pozează, mai nou, în victima propriului său partid. Stă pe trotuar şi scânceşte. Îngâ. Cică, zice el, nu este constituţional, pentru că îl şicanează propriul său partid! Şmecherie veche. La o adică, în caz de urgenţă majoră pe motive de imagine, dumnealui e pregătit să iasă în faţă pe post de independent! Ca să fie la fel de convingător precum eroii din telenovele, milogul electoral e în stare să se mutileze singur cu lama de ras! Vine vorba, pentru că, în realitate, deoarece se crede monument al naturii, nu-i place să-i atingi nici măcar un fir de păr din cap! Dar, desigur, pentru impresia artistică generală, pică bine o victimizare generală, fie ea şi cu lama de ras, folosită din ce în ce mai rar în procesul de bărbierit. Sinucigaşii din politică au meritul de a fi redat lamei de ras importanţa de altădată. Revin la milogul electoral, căruia, în reacţia lui de nătâng notoriu, îi place să se afle tot timpul în centrul atenţiei. Deşi umblă îmbrăcat în ţoale de firmă, se plânge peste tot că, vezi Doamne, curg zdrenţele de pe el! Chiar dacă realitatea politică a zilelor noastre o cere, e păcat să cârpeşti un costum de haine fără cusur, doar ca să pozezi în sărac şi şomer pe recamier! Milogul electoral pune la cale noi diversiuni de imagine şi complot politic. Face pe blândul Ben, dar, în realitate, e plin de răutate. Se citeşte pe faţa lui că, în caz de victorie, abia aşteaptă să le frece unora ridichea!