Sînt convins că, în anumite momente ale existenţei sale anonime, lui Zanfir Iorguş îi vine să se ia la palme, dacă nu cumva, hotărît cum îl ştiu, chiar face chestia asta! E limpede că a pierdut alegerile pentru Primăria Mangalia pe mîna lui, ignorîndu-şi total adversarii, pentru că, pînă în ultima clipă, a considerat că nimeni nu-i poate sta în cale. Aruncat de Elena Udrea în sferele mult prea înalte ale PD-L, în fapt, o iluzie de doi lei, Iorguş s-a văzut învingător încă din primul tur, ca şi cum recomandările blondei de la Cotroceni ţineau loc de voturi! Domnia sa a persiflat pe toată lumea şi şi-a călcat în picioare puţinii aliaţi pe care îi mai avea, bazîndu-se pe sondajele aiuritoare care îi erau puse sub nas. Printre “victime” se numără şi un vechi prieten de-al său, pe care, după ce l-a folosit în fel şi fel de diversiuni politice, l-a abandonat chiar în pragul campaniei electorale. Lui Zanfir Iorguş nu i s-au potrivit socotelile făcute acasă cu cele din tîrgul liberal, izbindu-se de verticalitatea domnului Oleniuc, şeful PNL Mangalia. S-a spus de multe ori că fostul edil face şi desface toate jocurile politice din teritoriu şi că toată lumea, indiferent de culoarea politică, i se subordonează în teritoriu. Recunosc, într-o perioadă, am crezut şi eu în legenda asta! Între timp, mi-am schimbat radical părerea şi am constatat că e vorba de o poveste fîsîită. Lui Iorguş i-au ieşit doar săriturile de ţînţar dintr-un partid în altul, cînd a profitat de anumite conjuncturi politice sau de sprijinul unor personalităţi care au crezut în el în perioada cînd era membru al PNŢCD. A făcut pasul de unul singur de la ţărănişti la pesediştii de astăzi, lăsîndu-şi susţinătorii cu gura căscată, chiar şi pe cei mai apropiaţi colaboratori! Scenariul s-a repetat pe traseul PSD - PD-L. Se presupune că un astfel de personaj este uns cu toate alifiile, cel puţin, în materie de traseism politic. Lucrurile nu stau chiar aşa, pentru că domnia sa a ignorat buturuga mică şi dură cu două tulpini, care, ştie toată lumea, răstoarnă carul mare. Sînt sigur că, la început, zeflemitor şi rece cum este, Iorguş a luat în glumă candidatura lui Claudiu Tusac pentru Primăria Mangalia. A considerat că toată lumea stă la degetul său mic. Pe urmă, după ce Tusac a luat viteză, fiind beneficiarul unei campanii electorale foarte bine organizate, Iorguş a început să piardă teren. Ar fi trebuit să realizeze, în acele momente, că PSD nu a uitat de trădarea lui veninoasă, dar a continuat să se gîdile pe burtă după calapodul bancurilor chinezeşti cu capitalişti. Pe acest fundal de uşoară aroganţă, a intrat în scenă Ion Mincă, liderul judeţean al PC Constanţa, care s-a dovedit a fi buturuga mică (decisivă) care a răsturnat carul cu pepeni pilotat de Zanfir Iorguş. Rar mi-a fost dat să văd o campanie mediatică atît de tăioasă şi de bine pusă la punct, cu dezvăluiri care l-au tras serios în jos, în sondaje, pe Iorguş! Nu spun că Mincă este uşă de biserică, pentru că nu asta mă interesează acum, dar contribuţia lui la debarcarea celui care se credea primar ales pe viaţă, cu toate că făcea fiţe înainte de alegeri, a fost decisivă. Poate că, acum, în postura învinsului cu multe probleme pe cap, realizează şi Iorguş că partidele mici pot juca un rol important într-o anumită conjunctură, cînd e musai să treci podul. Sigur, pentru chestia asta, îţi trebuie fler politic. Pe de altă parte, dacă ai bube în cap, nu te lua la harţă cu unul mai tare în gură decît tine! În cazul de la Mangalia, domnul Mincă a fost buldogul Partidului Conservatorilor, care l-a perforat os pe os pe Iorguş. Că nu a ieşit învingător candidatul conservatorilor, sigur, asta e o cu totul altă problemă. Nici nu avea cum, pentru că, pe fundalul nemulţumirilor generate de fostul primar, Tusac a punctat decisiv.