Din relatările lui Foleanu, unul dintre consilierii neobosiţi ai tranziţiei, înţeleg că marea dramă a cetăţenilor din Mangalia este generată de circulaţia haotică a câinilor comunitari, această “grea moştenire” lăsată de Tusac… Ca şi ceilalţi consilieri din gruparea pe care o reprezintă, Foleanu este un bun şi autentic povestitor. În concepţia sa narativă, tragismul câinilor comunitari se îmbină de minune cu morala tricourilor şi căciuliţelor achiziţionate de fosta conducere a Primăriei, după cum reiese din relatările sale romanţioase. Datorită lui Paul Foleanu, am înţeles mult mai bine de ce Mangalia bate pasul pe loc. Aşadar, din cîte deduc din mărturia istorică a consilierului, nu Claudiu Tusac era cauza regresului dureros al urbei pe care o reprezintă domnia sa, jertfindu-se zilnic pe altarul ei, ci fenomenul canin greu de controlat sau de stopat. Adevărul este că domnii consilieri s-au trezit, după suspendarea primarului Tusac, cu puterea în braţe şi nu ştiu ce să facă, în aceste momente, cu ea! Sigur, euforia victoriei facile a răzvrătiţilor a trecut. Presupun că, la această oră, Ion Mincă şi-a fixat, conform standardelor în vigoare, şezutul în jilţul de primar. S-o fi plictisit tot răscolind prin sertarele lui Tusac. Ca să-şi pună rapid amprenta personalităţii pe soclul clădirii Primăriei, presupun că şi-a adus o secretară nouă. Mă rog, ca să ne convingă decent că bate vîntul schimbării… Bănuiesc, de asemenea, că unanimitatea deplină, la care visau domnii respectivi cînd se aflau într-o oarecare minoritate, funcţionează deja. Şi, atunci, de ce nu se apucă serios de treabă? Criza pe care o traversează câinii comunitari din Mangalia reprezintă doar un pretext pentru noi şi divergente dezbateri îndreptate împotriva lui Tusac. În lipsa unor acţiuni concrete, vor fi lansate pe piaţă alte subiecte de acest gen. Acum, după ce l-au suspendat din funcţie, domnii consilieri continuă să se bată cu umbra lui Tusac. După cum consemnam şi în materialul de ieri, primarul ales le lipseşte foarte mult celor care l-au hulit! Mă gîndesc, cu o oarecare tristeţe, că, în acest context, deputatul Zanfir Iorguş a pierdut foarte mult din aureola personală, care seamănă cu un fes, a salvatorului de provincie. În PD-L, de la Băsescu în jos, sunt cîţiva politicieni care au în sînge vocaţia de salvatori pe diverse departamente, cum este şi cazul parlamentarului de Mangalia. În vară, în plin caft estival, Zanfir Iorguş îi chema pe cetăţenii nemulţumiţi de prestaţia rivalului său să se prezinte la el cu jalba în proţap. E drept, la proţap, ca formă de angajare civică, este mult mai gustos un miel… Încă din acea perioadă se strîngeau semnături pentru un referendum menit să-l desfiinţeze, conform aspiraţiilor politice ale “naşului”, pe Tusac. Chiar dacă şi-a văzut pe jumătate visul cu ochii, Iorguş nu este fericit. Problema cîinilor comunitari a răsturnat toate proiectele sale personale puse în slujba urbei. Dat fiind dramatismul situaţiei create cu sprijinul neprecupeţit al liberalilor din teritoriu, cine mai umblă cu covrigi în coadă, în această perioadă, la Mangalia? Dacă Tusac nu mai e, ole, ole, cine şi de ce s-ar mai duce cu jalba în proţap la domnul deputat? Când este atâta bunăstare şi armonie în oraş, datorită, evident, componenţei politice a noului Consiliu Local, la ce bun să deranjezi un ditamai ales al poporului! Cu primarul conservator în frunte, edilii au şanse mari de a rezolva şi problema câinilor comunitari. Total detaşat de agitaţia canină din jurul său, Ion Mincă este marele beneficiar al “răzbelului” din CL. Fără să candideze, a ajuns primarul Mangaliei! Ajutat, culmea, de Iorguş, pe care l-a “terminat” în campania electorală! Să mai spuneţi că politichia nu este o curvă!