Cea mai nouă cercetare ştiinţifică pare să ofere dovezi că minciuna i-a ajutat de-a lungul timpului pe oameni să priceapă mai bine tot ceea ce era de neînţeles din viaţa şi mediul lor. ”Înşelătoria tactică sau denaturarea adevărului despre lumea înconjurătoare faţă de un alt individ ar putea permite trişorilor să exploateze cooperarea condiţională”, a fost concluzia trasă de Luke McNally şi Andrew L. Jackson din cadrul Trinity College din Dublin, autorii studiului.

Cooperarea este una dintre acele caracteristici plăcute ale oamenilor. Aceasta ar putea chiar să explice de ce există foarte puţini oameni stângaci. Pentru că lucrează împreună, oamenii au putut realiza lucruri colosale, de la construirea zgârie-norilor până la cartografierea creierului uman. Astfel, cooperarea ar putea părea un element firesc al vieţii noastre, însă cooperarea pe termen lung necesită din partea indivizilor voinţa de a renunţa la interesul propriu pe termen scurt, iar acest lucru nu evoluează uşor. În majoritatea societăţilor, inclusiv în cele ale furnicilor, albinelor, delfinilor şi maimuţelor antropoide, comportamentul cooperant este răsplătit. Pe de altă parte, indivizii descoperiţi că prioritizează propriul interes în defavoarea grupului sunt pedepsiţi. Natura are multe mecanisme prin care se asigură că toată lumea cooperează. De aceea, minciuna ca un act de autoconservare ar putea fi importantă pentru menţinerea unei societăţi complexe, ce se bazează pe relaţii. Mai exact, Luke McNally şi Andrew L. Jackson au descoperit că minciuna era o tactică folosită de maimuţe de fiecare dată când era nevoie de un nivel înalt al comportamentului cooperant. Cele două prezintă o legătură strânsă, cu cât un grup de primate este mai cooperant, cu atât este mai mare probabilitatea ca acesta să folosească... o minciună.