„Minciuna stă cu regele la masă!”

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Editorial

„Minciuna stă cu regele la masă!”

Politică 20 Iunie 2009 / 00:00 2198 accesări

Vă mai amintiţi acest pamflet în versuri, scris de Alexandru Vlahuţă? Cei care şi-au făcut studiile pe vremea comunismului îşi amintesc, cu siguranţă, de această poezie, deoarece era introdusă în lista lecturilor obligatorii din programa şcolară a acelei epoci. Titlul lui Vlahuţă mi s-a părut potrivit pentru editorialul de faţă, cu menţiunea evidentă, pentru cine, ironic vorbind, n-a apucat să observe că, în locul regelui, astăzi, altcineva se află la masa puterii!

De fapt, este vorba despre mai multe minciuni personificate şi despre cîteva sensuri figurate ale metaforei cu pricina. Prima minciună a stat la masă cu „regele” pentru un „şpriţ apocaliptic”, cum scria cineva, dar care ar fi putut deveni şi un „şpriţ penal”, adaug eu, imediat după alegerile europarlamentare. Vicepreşedinta Biroului Electoral Central, adică o persoană care ar trebui să întruchipeze echidistanţa politică, imparţialitatea şi obiectivitatea, s-a dat în stambă, cum zice românul, chiar în seara de după încheierea scrutinului, sărbătorind, cu familia „Ebei” şi conducerea PD-L-ului, ceea ce ei considerau a fi „victoria finală”, deşi nici măcar nu începuse numărătoarea voturilor. În afară de confirmarea ulterioară a fotoliului de parlamentar european, pe care l-a cîştigat Elena Băsescu, cu care, în paranteză fie spus, a votat şi Ion Cristoiu, dezamăgind multă lume din presă, „victoria” PD-L-ului s-a dovedit o gogoaşă… Aşadar, „minciuna” a mîncat o gogoaşă cu „regele” la masă, însă DNA-ul nu s-a autosesizat pentru aşa ceva, deoarece vicepreşedinta BEC-ului poate face ce vrea „în timpul liber”, aşa cum s-a exprimat chiar ea! Este drept că majoritatea infracţiunilor, indiferent despre ce ar fi vorba, se comit exclusiv în timpul liber al infractorului şi nu în timpul programului de lucru, cu excepţia cazurilor cînd poţi fura ceva chiar de la propriul serviciu…

Dar, pentru că, vorba Adrianei Săftoiu, „în România, independenţa şi democraţia trebuie doar mimate”, minciuna a îmbrăcat, cu altă ocazie, chiar hainele „regelui” şi s-a aşezat la altă masă, anume aceea a guvernului. Acolo s-a petrecut un exerciţiu de intoxicare sau manipulare de tip clasic. „Regele” a tras un perdaf miniştrilor, ca să-şi arate grija pentru popor, de ochii lumii, după care, pentru urechile lumii, a anunţat că sîntem în „re-ce-siu-ne” şi la toamnă nu vor mai exista bani suficienţi pentru plata pensiilor. Asta înseamnă că, la toamnă, cînd începe campania electorală pentru prezidenţiale, „regele” însuşi, braţ la braţ cu minciuna, va anunţa că a făcut eforturi supraomeneşti pentru „boborul” său, ca să mai citez şi din alt clasic, în afară de Vlahuţă, reuşind să asigure banii pentru pensii şi înfăţişîndu-se naţiunii drept „eroul salvator” care merită votat încă o dată…

Astea sînt doar două exemple din mulţimea personificărilor politice ale minciunii, prin care „regele” şi-a păcălit poporul, în ultimii cinci ani, de cînd se află la masa puterii!



12