Minciunică promite că se face băiat de treabă. Acum, spăşit, precum oaia la muls, recunoaşte că a minţit prin… omisiune. Cât i-a fost lui bine, ne-a dus cu vorba şi ne-a plimbat de nas ca la paradă. Ca să-şi vadă sacii în căruţa electorală, ne-a promis totul fără număr, fără număr! Că doar nu-l durea gura! La început, i-a fost teamă că o să-i crească nasul. L-au liniştit alţii cum că nasul lung este o legendă. Ca să pară credibil, pune întotdeauna în faţă lozincile şefului său despre un trai mai bun. Aiurea. Precum toţi cei aflaţi la putere, minciunică se crede şmecher. A făcut rost de cenuşă şi vrea să şi-o pună în cap! Fără aviz de la Sulfina Barbu? Pe’n ce? Ca să ne impresioneze şi să ne dea gata. În căutare de scuze, spune doar atât: ”Eram beţi”. Dus cu forţa la spovedanie, recunoaşte că a minţit de-a stins cu o neruşinare fără de margini. Ca să ne consoleze, schimbă macazul pe interesul politic. Zice el: ”Minciuna a fost sarcină de partid”(!!) Până acum, şeful lui suprem se dădea de ceasul morţii, chipurile, de grija poporului! ”Să trăiţi bine” Aăăăăăă? Ne-au prostit ăştia de-a binelea! În realitate, minciuna provoacă un singur disconfort. E vorba de durerea din cot. În mare, toţi politicienii ajunşi suferă de aşa ceva. Îi doare în cot de populaţie. În anumite cazuri, durerea creşte în raport direct cu numărul de minciuni expuse. Minciunică îi îndeamnă pe domnii miniştri, de la Vlădescu în sus, să nu mai mintă poporul. Îi văd pe unii că îşi dau coate. După o reţetă de Buftea, tanti Nutzi se preface că taie în carne vie, adresându-se pricopsiţilor cu imperativul: ”Politică sau afaceri”(!!) Se vede de la o poştă că joacă la caterincă. Minciunică ne îndeamnă să nu mai minţim de-acum înainte, ca şi cum noi am fi făcut treaba asta cu ei cot la cot! Are tupeu, nu-i vorbă, mister Minciunică! S-a jucat cu speranţele oamenilor şi acum, cu o nesimţire ieşită din comun, ne ţine lecţii de morală! Chiar dacă nu-i creşte nasul, atenţie, i se îngroaşă obrazul! Din acest motiv, se spune despre clasa politică de la noi că este de porc. Minciunică nu s-a mai spălat de multă vreme. Nu pentru că nu are apă, după cum se plânge peste tot, ci pentru că nu ştie pe unde să scoată cămaşa. Din anumite puncte de vedere, Minciunică seamănă cu premierul Boc. De pildă, un punct comun ar fi picioarele scurte. Din acest motiv, adeseori, în diverse ipostaze, Minciunică este luat la ture de către populaţie. După ce au minţit pe săturate, dându-şi coate, conducătorii patriei au dat-o la întors, motivând că au instaurat starea de necesitate. Degeaba încearcă să o scalde, încercând să justifice toate aceste gesturi de doi lei! Ei minţeau într-o veselie şi amărăştenii puneau botul, în naivitatea lor, la tone de vorbe goale. Minciunică promite că se face băiat cuminte şi serios. Aiurea. Ca să acopere toate minciunile gogonate, este în stare să pozeze în locul cetăţeanului turmentat… Într-un fel sau altul, chiar dacă pozează în cel mic care bea lăptic, Minciunică trebuie să răspundă pentru minciunile servite în timpul mandatului său.