Începe unul dintre cele mai controversate şi îndelung aşteptate procese din România! După 27 de ani de la evenimentul din iunie 1990, "Mineriada" debutează cu judecarea unor personalităţi marcante în acea perioadă şi nu numai. În acest proces vor fi chemaţi în faţa instanţei, printre alţii, fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman și fostul lider al minerilor Miron Cozma. Dosarul va pleca de la Parchetul General la Înalta Curte de Casație și Justiție. Ion Iliescu și Petre Roman sunt acuzaţi de anchetatori că au organizat și coordonat un atac generalizat și sistematic împotriva unei populații civile şi a manifestanților adunaţi în Piața Universității din București între 13-15 iunie 1990. Reprimarea violentă a manifestaţiei a fost soldată cu decese, rănire prin împuşcare, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aproximativ 1.000 de persoane. Alături de cei doi, în dosarul „Mineriadei“ mai sunt urmăriţi penali şi fostul director al SRI Virgil Măgureanu, dar şi fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu.

ACUZAŢII EXTREM DE GRAVE

Procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat cercetările şi au dispus trimiterea în judecată a mai multor personalităţi marcante din acea perioadă, printre care Ion Iliescu, la data săvârșirii faptelor, președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României; Petre Roman, la data săvârșirii faptelor, prim-ministru al Guvernului interimar al României; Voiculescu Gelu Voican, la data săvârșirii faptelor, viceprim-ministru al guvernului interimar al României; Virgil Măgureanu, la data săvârșirii faptelor, director al Serviciului Român de Informații; general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, la data săvârșirii faptelor, adjunct al procurorului general al României și șef al Direcției Procuraturilor Militare; amiral (rez.) Emil Dumitrescu, la data săvârșirii faptelor, membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne. Aceştia sunt acuzaţi de infracțiuni contra umanității (prev. de art. 439 alin. 1, lit. a - 4 acte materiale, art. 439 alin. 1 lit. g - 1.388 de acte materiale și art. 439 alin. 1 lit. j - 1.250 de acte materiale din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal). În ce priveşte lista pe care o vom reda în continuare, cei nominalizaţi se fac vinovaţi, potrivit procurorilor militari, tot de infracțiuni contra umanității, cu diferenţa că sunt încadraţi la alte litere ale aceloraşi articole din Codul Penal: Cazemir Benedict Ionescu, la data săvârșirii faptelor, vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională; Adrian Sârbu, la data săvârșirii faptelor, șef de cabinet și consilier al primului-ministru; Miron Cozma, la data săvârșirii faptelor, președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”; Matei Drella, la data săvârșirii faptelor, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni; Cornel Burlec Plăieș, la data săvârșirii faptelor, ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.) Vasile Dobrinoiu, la data săvârșirii faptelor, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne; colonel (rez.) Petre Peter, la data săvârșirii faptelor, comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne; Alexandru Ghinescu, la data săvârșirii faptelor director al IMGB.

Potrivit comunicatului Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, “în zilele de 11 și 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara și își exprimau, în mod pașnic, opiniile politice în contradicție cu cele ale majorității care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.

Atacul a fost pus în practică în dimineața zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecințe:

1. moartea prin împușcare a 4 persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. a din C.p.;

2. vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1.388 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. g din C.p.;

3. privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1.250 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. j din C.p.

ARESTAŢII, „CAZAŢI” LA MĂGURELE

În cadrul acestei acțiuni, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după-amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară. Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă.

„RĂZBOI” CU MINERII

Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonați de directorul acesteia. Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor. Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii. S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane, iar alte 3 au fost rănite, de asemenea, prin împuşcare. Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.

În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului și alte persoane având legătură cu manifestațiile din Piața Universității, imaginile cu actele de violență comise de mineri pe străzile orașului fiind mediatizate în întreaga lume.

MANIPULAREA PUBLICULUI: PROTESTATARII DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII ERAU „GOLANI”

Aceste evenimente au fost urmarea actelor de diversiune și manipulare a opiniei publice de către autoritățile statului reprezentate de către inculpați, care au prezentat manifestațiile din Piața Universității într-un mod distorsionat și au acreditat ideea că ele sunt determinate de o așa-zisă ”rebeliune de tip legionar”. Manifestanții care își exprimau opiniile politice au fost prezentați ca persoane cu ocupații infracționale, „elemente extremiste, reacționare”, fiind etichetați de președintele ales al României ca fiind „golani”.

Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în cazărmi aparținând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990.

În concluzie, obiectul acestei cauze îl constituie faptele comise începând cu luarea hotărârii de a lansa atacul îndreptat împotriva populației civile, până la punerea în libertate a ultimei persoane private de libertate în mod nelegal. În vederea administrării probatoriului au fost audiate 46 de persoane având calitatea de inculpat sau suspect, 1.388 de persoane vătămate, 146 de succesori ai persoanelor vătămate și 589 de martori, fiind emise circa 2.300 de citații. Precizăm că dosarul însumează 413 volume, iar rechizitoriul întocmit în cauză are 2.000 de file”.

Citește și:

După aproape trei decenii, începe procesul „Mineriadei”!