MINERIADA POLITICĂ

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Editorial

MINERIADA POLITICĂ

Politică 28 Aprilie 2009 / 00:00 381 accesări

Pe la mijlocul săptămînii trecute, dacă nu greşesc, a avut loc un mic incident la Cotroceni. Lucrurile au fost pe jumătate amuzante, dar şi pe jumătate serioase, în pofida faptului că presa a comentat destul de puţin. Eu aş vrea să revin asupra subiectului, punînd accentul pe o nuanţă importantă, semnalată de doi dintre protagoniştii evenimentului.

Traian Băsescu a vrut să facă un joc democratic de glezne şi a primit vizita unui grup de ONG-uri care alcătuiesc aşa numita coaliţie „Opriţi codurile”. Este vorba, bănuiesc că vă daţi seama, de cele patru coduri pe care preşedintele vrea să le vadă adoptate în Parlament pînă la 15 mai. Dacă în cazul Codului Penal şi chiar în cazul celui de Procedură Penală, în care modificările cerute de magistraţi sau societatea civilă au fost făcute destul de repede, pentru a ameliora calitatea textelor legislative, data scadentă la care ţine morţiş Băsescu ar putea fi respectată, aşa ceva pare aproape imposibil, cum a afirmat şi Mircea Geoană, în privinţa Codului Civil şi a celui de Procedură Civilă. Delegaţia de la Cotroceni a fost condusă de Victor Alistar, preşedinte al asociaţiei „Transparency International”, şi de Mircea Toma, cunoscut ziarist din grupul „Realitatea - Caţavencu”, preşedinte al Agenţiei de Monitorizare a Presei. Cei doi nu s-au lăsat intimidaţi de retorica agresivă, specifică preşedintelui, dîndu-i cu „tifla” acestuia, în momentul în care Băsescu le-a cerut într-un mod imperativ să-i prezinte lista cu modificările din textele legislative, aşa cum le doreşte coaliţia respectivă. În acea clipă, şeful statului s-a enervat, în stilul său caracteristic, dacă ţineţi minte, replicînd „Aţi venit să faceţi o poză cu mine, aşa cum doresc şi alţi oameni?!”

Delegaţia aflată la Cotroceni nu venise pentru aşa ceva, desigur, dar nici nu era dispusă să-i înmîneze preşedintelui lista cu modificările legislative cerute, deoarece nu vroia să-i dea ocazia lui Băsescu să facă orice fel de comentarii tendenţioase, prin care ar fi putut manipula opinia publică şi chiar majoritatea parlamentară. Tinerii doreau, pur şi simplu, o garanţie afirmată public, din partea şefului statului, că lista lor va fi discutată în Parlament şi, din acest motiv, data de 15 mai va fi amînată! Dar aşa ceva pare de neconceput pentru un preşedinte care îşi alcătuieşte agenda publică în funcţie de interesele sale politice personale… Într-adevăr, după plecarea de la Cotroceni, atît Victor Alistar, cît şi Mircea Toma, au anunţat la televizor că vor înştiinţa toate organismele europene în legătură cu abuzul de putere pe care încearcă să îl comită Băsescu. Unii privitori grăbiţi ai scenei noastre politice s-ar putea mira, întrebîndu-se care o fi miza unei asemenea neînţelegeri, soldate cu acel schimb de replici de la Cotroceni?...

Cei doi lideri ai delegaţiei respective au numit această miză drept „mineriada politică” a viitorului candidat prezidenţial Traian Băsescu. Şeful statului nu se mai comportă ca un preşedinte în exerciţiu, ci a intrat în campanie electorală, deja. El are nişte urgenţe de bifat, cînd îşi va face bilanţul mandatului, iar pe această listă, un loc destul de important în „reformarea societăţii” îl ocupă cele patru coduri. Ce mai contează că ele sînt prost alcătuite, iar viaţa noastră cotidiană, în următoarea sută de ani, se va petrece sub auspiciile defectuoase ale acestor texte legislative fundamentale pentru statul de drept?!

Mai pe româneşte, nimic nu poate fi atît de preţios în România încît să nu merite a fi sacrificat, de dragul celui de al doilea mandat prezidenţial al lui Traian Băsescu. Tot ce contează este să rămînă el la putere, restul fiind doar mofturi sau fandoseli democratice. Şi cînd te gîndeşti că, acum vreo zece zile, într-un interviu la postul public de televiziune, preşedintele susţinea că guvernul „trebuie lăsat în pace”, iar el personal poate fi înjurat oricît, deoarece preferă, vorba vine, să se sacrifice de dragul naţiunii… Această ipocrizie publică monumentală ascunde adevărata „mineriadă politică”! Punct.



12