Şi, într-adevăr, România este o ţară a minunilor, însă nimeni nu ştie ce să facă cu ele. După o îndelungă gândire însă, maestrul Pălărier, ministrul Economiei, a scos din jobenu-i stâlcit soluţia pentru reabilitarea CET-urilor! Una dintre variantele pentru refacerea sistemului de producţie şi furnizare a energiei termice este cu banii care ar urma să provină din vânzarea de către Guvern a certificatelor de emisii de dioxid de carbon, a susurat, ieri, Adriean Videanu. Păi bine, domnule ministru, nu ştiţi că istoria certificatelor verzi începe odată cu impunerea, forţată de UE după proceduri serioase de infringement, a acestei comori pentru care am putea primi peste două miliarde de euro şi moare odată cu faptul că, în patru ani (obligativitatea implementării, de către România, a început în 2006), Guvernul României nu a fost în stare să elaboreze cadrul legal şi să implementeze normativul Legii certificatelor energetice? Japonia se roagă de noi de doi ani să cumpere certificate verzi, însă în România „celebrii aleşi” (nu-i mai numim, că n-are sens) nu au fost în stare să facă acest lucru posibil din punct de vedere legal. Aşa că declaraţia însuşi ministrului Economiei (\"una dintre variante este reabilitarea unora dintre aceste CET-uri cu bani care ar urma să provină din vânzarea de către guvern a certificatelor de emisii de dioxid de carbon\"), în cadrul unui seminar cu tema finanţării investiţiilor în energie, este, presupunând că mai avem nervi să o găsim aşa, cel puţin amuzantă.