România, ca membru al Uniunii Europene, trebuie să facă faţă tuturor cerinţelor de calitate şi competitivitate în educaţie şi cercetare, în condiţiile în care nici cadrul legislativ nu a fost definitivat: nu există un statut al cadrelor didactice, o lege a învăţămîntului preuniversitar sau superior adaptată la cerinţele comunitare. Cu toate acestea, ministrul Educaţiei, Mihail Hărdău, s-a hotărît de abia cu patru zile înainte de aderarea României la UE să facă ceva în acest sens, susţinînd că „satisfacerea de către România a tuturor cerinţelor de calitate şi competitivitate reprezintă pentru Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEdC) una dintre liniile de acţiune pentru anul 2007. Recunoaşterea calificărilor profesionale şi asigurarea calităţii învăţămîntului atît preuniversitar, cît şi superior sînt piloni esenţiali ai Procesului Bologna, care are ca obiectiv crearea Spaţiului European al învăţămîntului superior”. Cel care a fost catalogat de sindicaliştii din învăţămînt drept cel mai prost ministru al Educaţiei pe care l-a avut pînă acum România susţine că, în acest context, priorităţile MEdC pentru anul 2007, anul integrării, în învăţămîntul preuniversitar vizează elaborarea strategiei „de pregătire a cetăţeanului european”. El mai spune că, sub aspect managerial, este definitoriu transferul accentului de la management educaţional la leadership centrat pe rezultatele procesului instructiv-educativ (performanţele elevilor). De asemenea, educaţia timpurie va deveni o constantă a procesului educativ preuniversitar, bunul mers al acesteia depinzînd de educaţia adulţilor. Astfel, vor fi intensificate acţiunile de promovare a conceptului în rîndul adulţilor, insistîndu-se pe concepţia că educaţia copiilor noştri debutează anterior grădiniţei şi că fundamentele acesteia se regăsesc în ceea ce numim educaţie timpurie.

Pentru învăţămîntul universitar, priorităţile anului 2007, în contextul integrării vizează promovarea Legii învăţămîntului superior şi a Statutului cadrelor didactice în condiţii de compatibilitate cu legislaţia europeană din domeniu, introducerea unui sistem dual de specializări (una principală, cealaltă secundară) în vederea asigurării unei mai mari acoperiri a cerinţelor învăţămîntului preuniversitar şi a pieţei forţei de muncă, organizarea programelor de studii compatibile şi unitare pe durata celor trei cicluri de învăţămînt superior, conform Procesului Bologna. De asemenea, se va stabili un nomenclator naţional al calificărilor şi competenţelor obţinute după absolvire, noi norme de evaluare a procesului de învăţămînt. Ministrul mai susţine că este necesară, în acelaşi timp, îmbunătăţirea sistemului de credite transferabile pentru a asigura compatibilitatea cu cel european (ECTS), pregătirea sistemului de învăţămînt superior românesc pentru competiţia impusă prin deschiderea în România a unor filiale ale universităţilor din Uniunea Europeană, modificarea sistemului de finanţare a universităţilor prin mărirea ponderii finanţării complementare bazate pe criterii cuantificabile de calitate, precum şi promovarea parteneriatului învăţămînt - mediu de afaceri şi crearea unui cadru legislativ care să permită investiţiile private în educaţie şi cercetare. Mai rămîne de văzut dacă, acum, în al unsprezecelea ceas, măcar o parte din promisiunile ministrului se vor materializa.