Intenţiile vizibil distructive ale ministrului Educaţiei şi Cercetării, Mihail Hărdău, se îndreaptă spre toate domeniile educaţiei. Astfel, incredibilul capătă consistenţă prin proiectul Statutului Personalului Didactic prin care ministrul Hărdău propune spre legiferare o serie de prerogative anticonstituţionale: rectorii instituţiilor particulare de învăţămînt superior să poată fi demişi de instituţia guvernamentală, prin semnătura demnitarului. Nereuşind să se oprească nicăieri, ministrul Educaţiei şi consilierii săi au reuşit să se împiedice de însăşi Constituţia României, care se găseşte astfel în postura de a fi flagrant încălcată. „În cazul constatării unor abateri grave de la prevederile legale în vigoare, ministrul Educaţiei şi Cercetării poate retrage calitatea de ordonator de credite a rectorului unei instituţii de învăţămînt superior de stat sau poate suspenda din funcţie pe rectorul unei instituţii de învăţămînt superior particulare, acreditate“ se arată în art. 86, alin. 3. Situaţia aberantă a dezideratelor lui Hărdău se înscrie, din păcate, în aceeaşi zonă amară a intereselor profesionale subordonate celor personale căci, ceea ce doreşte să legifereze ministrul Educaţiei ar da naştere unui sistem imposibil, guvernat de haos. Astfel, orice patron de firmă, organizaţie, instituţie, poate fi demis - motivele pot fi întemeiate pe culoarea ochilor care nu se asortează cu aceea a cravatei într-o zi de mai, spre exemplu - după bunul plac al premierului ţării. Ilaritatea capătă însă proporţii căci, în acelaşi articol de lege şi la nivelul aceluiaşi aliniat se precizează că: „Suspendarea, temeinic justificată în scris, se aduce la cunoştinţa senatului universitar, care are obligaţia de a valida sau de a invalida această decizie în termen de 30 de zile. Se consideră invalidare, avînd drept consecinţă menţinerea persoanei respective în funcţia de rector, dacă votează împotriva suspendării cel puţin 2/3 din numărul total al membrilor senatului universitar. În caz contrar, se declanşează procedura de alegere a noului rector, chiar în şedinţa respectivă“. Temeinicia justificărilor „în scris” este una dintre capcanele în care nu mai pică oricum nimeni.

Rectorul Universităţii „Andrei Şaguna” din Constanţa, prof. univ. dr. Aurel Papari afirmă despre această posibilă conjunctură că: „Pînă acum, atît rectorii universităţilor particulare, cît şi rectorii universităţilor de stat, puteau ocupa această funcţie numai în urma confirmării numirii de către ministrul Educaţiei. Dacă se legiferează, acest mecanism ar putea să funcţioneze, însă trebuie să fie extraordinar de bine fundamentat. Cred totuşi, că situaţiile în care acest mecanism ar putea fi aplicat sînt destul de puţine în raport cu ecourile pe care le-ar putea avea fenomenul. Nu cunosc foarte bine şi în amănunt datele problemei, dar ştiu că trebuie să existe o condiţionare foarte serioasă şi nişte mecanisme de siguranţă imbatabile. Este important cine le face”.