Vine un moment în care sper, sincer, că guvernanții ne iau de proști. Cealaltă variantă e că ei sunt într-adevăr complet imbecili; asta e și mai grav. Marți, spre exemplu, FMI, marele FMI a dat un raport îngrijorător, în care avertizează că frânarea economiei din China, degringolada bursieră și prăbușirea cotațiilor petrolului se mixează acum în creuzet, iar reacția va fi cât se poate de puternică. Șansele ca și economiile mici și cele emergente să fie „arse“ în economia asta globalizată - draga de ea! - sunt foarte mari. În același timp, în Austria, a noastră tehnocrată ministresă de Finanțe, Anca Dragu, a spus foarte nonșalant că cifrele macro ale României arată bine și că, atenție!, e ferm convinsă că mulți miniștri de Finanțe din alte țări NE INVIDIAZĂ. Nu-i de râs. Chiar nu e, nu mai râdeți, vă rog. Ba mai mult, Dragu e convinsă că România se va încadra și-n ținta de deficit bugetar, riscurile fiind foarte reduse, pentru că - ar fi amuzant, dacă n-ar fi tragic - nu s-a luat în calcul îmbunătățirea... colectării... din partea... ANAF. Aici vine analistul Florin Cîțu și comentează mai bine decât mine, pe Facebook - „Foarte bine. Fiecare are dreptul la o părere, deși opiniile greșite ale funcționarilor ne costă. Am câteva întrebări, poate știe cineva să răspundă - care este costul personal pentru Finanțe dacă deficitul o să fie mai mare? Ne returnează salariul? Lucrează un an gratis? Și dacă deficitul ăsta mare, chiar și-așa, în țintă, cum îi place lui Dragu să zică, dezechilibrează economia și, la următorul șoc negativ (vezi raportul FMI), plătim mai mult, e reponsabil cineva?“. Când o să fim și noi investitori străini, poate ne va răspunde Dragu.