Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a apreciat, ieri, că nu este normal ca medicii să fie plătiţi uniform şi că acest sistem de salarizare trebuie înlocuit cu unul care să ţină cont de performanţa fiecăruia. „Plata la nivel comunist, indiferent dacă faci sau nu ceva, nu este nici corectă şi nici normală. Există spitale multe în care medicii care lucrează două-trei ore iau aceiaşi bani ca medicii care lucrează şapte-opt ore. Sau sînt medici care merg la spital doar să dea bună ziua, după care se duc să lucreze în cabinetele lor private. Nu este normal să ia salariu şi de la spitalul public”, a spus ministrul. El a adăugat că majorarea sau micşorarea salariului unui medic se face de către şeful de secţie şi se aprobă în comitetul director al spitalului, şi nu de fiecare manager de spital. Nicolăescu a precizat că actul normativ privind salarizarea medicilor include şi propuneri privind salarizarea personalului medical cu studii medii şi va fi supus dezbaterii publice şi abia după aceea aplicat. Ministrul a subliniat că medicii au fost cei care au cerut sistemul de calcul al salariilor. „Ei înşişi sînt nemulţumiţi de modul, comunist, în care sînt trataţi, astăzi, de lege. Eu cred că trebuie să încercăm să încurajăm performanţa”, a conchis ministrul.

Salariile de bază pentru medicii din unităţile sanitare publice cu paturi, cu excepţia medicilor din comitetul director, pot fi majorate sau diminuate în funcţie de realizarea indicatorilor specifici de performanţă ai managementului secţiei, compartimentului, laboratorului sau serviciului medical. Prevederea este făcută într-o propunere de proiect de salarizare a medicilor, supus dezbaterii publice de Ministerul Sănătăţii. Propunerea de act normativ arată că aceste creşteri salariale trebuie să fie făcute cu încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli repartizat secţiei, compartimentului, laboratorului sau serviciului medical unde activează medicul. De asemenea, se precizează că salariile de bază individuale ale medicilor pot fi majorate proporţional cu realizarea indicatorilor de performanţă, dar nu mai mult de 50% din nivelul salariului de bază individual.