În plină criză, când austeritatea ar trebui să fie cuvântul de ordine, noi ne trezim cu un parlament în care intră o sută de aleşi în plus şi – foarte probabil – cu un guvern cu 22 de ministere în loc de 17.

Că Parlamentul nu-i mai încape pe cei pe care celebrul vot uninominal cu redistribuire impus de Băsescu şi PDL nu mai este o simplă figură de stil. La propriu, cei care s-au trezit că sunt parlamentari n-au unde să stea când preşedintele va semna decretul de constituire a noului legislativ. S-ar putea spune că o anume economie s-ar putea face prin decizia lui Ponta de a nu aloca bani în plus faţă de anul acesta pentru funcţionarea celor două camere, dar este previzibil că premierul (în cazul în care va fi desemnat!) nu va rezista prea mult pe poziţie.

Cu mintea românului de pe urmă, Viorel Hrebenciuc îşi dă cu părerea că ar trebui revenit la votul pe listă, care exclude posibilitatea înmulţimirii peste noapte a aleşilor. Tot el zice că ar trebui să avem o Cameră cu 300 de membri şi un Senat cu 100. Chestiunea s-ar putea rezolva la reviziuirea Constituţiei. Credeţi însă că plenul Parlamentului de 600 de oameni va vota cu voie bună injumătăţirea sa? Că nu vor ezita să-şi taie craca de sub picioare? Am asistat de atâtea ori la căderea lamentabilă a unor iniţiative realiste, necesare, dar care n-au ţinut cont de orgoliul şi interesele persoanelor.

Să revenim însă la votul pe listă: în 2008 i s-a reproşat că e un vehicul pentru personaje care n-ar trebui să ajungă în parlament. Că e o variantă care dă puteri discreţionare şefilor de partid. Că nu premiază valoarea omului, ci pilele sale. Iată, însă că nici o listă de până acum nu ne-a procopsit cu un parlament atât de pestriţ ca acesta, cu o sumedenie de penali, de saltimbanci şi de anonimi. Speranţa ca din actualul legislativ să nu mai facă parte figurile de tristă amintire ale regimului portocaliu s-a destrămat: unul câte unul, aroganţii şi abuzivii reprezentanţi ai fostei puteri, deşi sancţionaţi prin vot, revin la suprafaţă prin redistribuire.

Nu înţeleg de ce se ezită atât la folosirea şi în cazul legislativelor a uninominalului pur, de la locale? Dacă nu se umbla la sensibilitatea Curţii Constituţionale, votul într-un tur i-ar fi înlăturat pe toţi indezirabilii care acum vor avea un culcuş confortabil, pentru următorii patru ani. Pe cheltuiala noastră!