Fiecare municipiu reşedinţă de judeţ îşi are catedrala sa, lăcaş de cult unde slujesc episcopi şi arhiepiscopi. Şi Constanţa se mândreşte cu un lăcaş de cult care se ridică semeţ peste restul bisericilor din întreg judeţ: Catedrala Arhiepiscopală Sfinţii Apostoli „Petru şi Pavel”. Istoria ei începe destul de târziu, faţă de alte biserici de renume din ţară unde oficiau înalte feţe bisericeşti, la finele secolului XIX. Până la acea vreme, în fosta cetate Tomis nu exista niciun lăcaş de cult pentru ortodocşii creştini. Mai erau doar câteva biserici în apropiere, dar de alte rituri: Biserica Grecească „Schimbarea la faţă”, Parohia „Sfântul Anton de Padova” şi Biserica Bulgară „Sfântul Nicolae”. În plus, nici Constanţa nu mai era ce fusese odată. Războaiele o aduseseră, mai degrabă, la rangul de aşezare rurală decât urbană, din cauza locuitorilor puţini. Tocmai de aceea, feţele bisericeşti de la acea vreme au considerat oportun să facă demersuri către autorităţi pentru o astfel de construcţie. Episcopul Dunării de Jos, Iosif Gheorghian, ales mai târziu Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române, considerat un „om sfânt”, este cel care insistă la Regele Carol I şi la Guvernul din vremea aceea pentru construirea bisericii. Părintele Paisie, care slujeşte de mulţi ani la Catedrala Sfinţii Apostoli „Petru şi Pavel”, povesteşte că, în 1883, s-a pus piatra de temelie, iar amplele lucrări au durat doi ani. „Cred că aici (pe locul unde a fost construită catedrala - n.r.) a fost un lăcaş de cult creştin, transformat în moschee de către turci, în 1417, când au luat în primire Dobrogea. Ulterior, locul a fost folosit ca cimitir musulman. Cercetătorii constănţeni chiar au descoperit oseminte ale populaţiei turceşti. Încă nu s-a stabilit rezultatul cercetărilor, dar specialiştii spun că ar data din secolele X-XI”, a declarat preotul.

PICTURĂ CONTROVERSATĂ În următorii ani s-a realizat pictura. Cel care a fost ales să însufleţească biserica la interior a fost George Demetrescu Mirea, unul dintre cei mai talentaţi pictori ai vremii. El chiar a avut un tânăr ucenic din actualul oraş Băneasa, pe nume Oprişan, şi el contribuind la înfrumuseţarea interioară a bisericii. „Pictura nu s-a păstrat până în ziua de azi, dar a fost valoroasă. Problema a fost că nu prea corespundea principiilor bisericilor ortodoxe bizantine. Pictorul i-a dat o puternică tentă occidentală şi romantică. Nu avea nimic bizantin. Greşeala cea mai mare a fost să picteze doamne din crema societăţii constănţene. Între altele era şi o evreică, soţia doctorului Friedmann, un doctor respectat care are urmaşi şi în zilele noastre”, a povestit părintele Paisie. Ideea pictorului a stârnit numeroase controverse. Din cauza picturii chiar s-a amânat sfinţirea lăcaşului de cult. Episcopul care l-a succedat pe Iosif Gheorghian la cârma Dunării de Jos, Partenie Clinceni, nu a fost de acord să sfinţească biserica atâta vreme cât în ea se regăseau acele picturi. Din acest motiv, abia în 1895 s-a sfinţit lăcaşul de cult, după ce s-au modificat picturile din biserică, iar portretele doamnelor din societate au fost estompate. Până în 1925 construcţia a servit ca biserică parohială, iar între 1925 - 1950 a fost folosită în calitate de Catedrală episcopală a fostei episcopii a Tomisului.

O MINUNE LEGATĂ DE ICOANA MAICII DOMNULUI - FĂCĂTOARE DE MINUNI A FOST ÎN PERIOADA BOMBARDAMENTULUI DIN AUGUST 1941. ATUNCI, DEŞI ALTARUL A FOST DISTRUS, EA NU A FOST AFECTATĂ ÎN NICIUN FEL. MAI MULT DECÂT ATÂT, A FOST GĂSITĂ LÂNGĂ UŞĂ, BISERICA FIIND ÎNCHISĂ. „ORI ICOANA ÎNSĂŞI S-A MUTAT ACOLO, ORI A FOST MUTATĂ DE CINEVA DIN BISERICĂ. CERT ESTE FAPTUL CĂ NU A FOST DISTRUSĂ. ÎN TIMP CE LÂNGĂ EA TOATE ARDEAU, EA ERA NEATINSĂ”, MĂRTURISEA PĂRINTELE PAISIE.

PICTURA ŞI STRUCTURA, GRAV AFECTATE ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI Un alt eveniment care a marcat istoria recentă a catedralei a fost izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Părintele Paisie povesteşte că, în august 1941, aviaţia militară sovietică a atacat cu precădere Portul Constanţa, din cauza rezervoarelor de petrol existente şi altor materii necesare războiului. „Biserica a fost grav afectată, atât la partea de pictură, cât şi la structură, în special zona altarului. Din cauza asta, în anul următor s-a hotărât să se slujească temporar la Biserica Sfântul Nicolae”, a povestit părintele Paisie. Lucrările de reparaţii au început cinci ani mai târziu şi s-au terminat în 1951. Preotul completează că reabilitările s-au derulat în timpul episcopului Dunării de Jos Chesarie Păunescu, caracterizat drept un iubitor al aproapelui său şi al săracilor. El, împreună cu Patriarhul Iustinian Marina, a resfinţit biserica în 1951. Între anii 1950 - 1990 clădirea a fost doar biserică parohială, chiar dacă oamenii o ştiau drept catedrală a oraşului. Odată cu reactivarea Arhiepiscopiei Tomisului în 1990, devine Catedrală Arhiepiscopală, iar din 2002, menţinându-şi statutul, este organizată ca lăcaş monahal, sub numele Mănăstirea Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, al cărei stareţ este Înaltpreasfinţitul părinte Teodosie.

Povestea Icoanei Maicii Domnului - Făcătoare de Minuni

Chiar dacă istoria Catedralei Sfinţii Apostoli „Petru şi Pavel” este relativ recentă, minunile nu s-au ţinut departe de lăcaşul de cult. Icoana Maicii Domnului - Făcătoare de Minuni, găzduită de biserică, are o poveste tulburătoare şi care dovedeşte puterea lui Dumnezeu. Preoţii spun că, cel mai probabil, ar fi fost realizată la Schitul Prodromul din Sfântul Munte Athos - Grecia, datorită stilului în care a fost lucrată. Acolo se regăsesc şi alte lucrări realizate în asemenea manieră. Dar cum a ajuns icoana în Dobrogea? Informaţiile sunt puţine, dar părintele Paisie spune că, probabil, în jurul anului 1900. Istoria vorbeşte de un călugăr român care ar fi venit de pe Muntele Athos. El ar fi adus icoana şi ar fi dus-o în Mănăstirea Durău din judeţul Neamţ. Acolo, într-o bună zi, prin 1935, un tânăr venea cu mama lui la slujbă. Când au ajuns, au găsit agitaţie. O parte din călugări se pregăteau să plece la Muntele Athos şi aveau de gând să plece pe jos. Băiatul a vrut şi el să se alăture călugărilor, dar avea nevoie de bani pentru drum. Mama a fost bucuroasă de decizia lui şi i-a dat bani. „Însă, în noaptea dinaintea plecării, tânărului i se arată în vis Maica Domnului şi ea îi spune: „Nu pleci nicăieri. Ia icoana mea din biserică, îmbrac-o în aur şi argint cu banii pe care i-ai primit şi du-te cu ea până la un ţărm de mare, unde se sfârşesc toate drumurile. Acolo, oamenii îmbrăcaţi în alb o vor primi şi o vor aşeza în biserica lor”. Băiatul a povestit mamei sale visul şi apoi s-a dus la stareţul mănăstirii, pentru a primi învoire să ia icoana. Tânărul s-a gândit ce s-a gândit şi... „capătul drumurilor” nu putea fi decât Dobrogea. A îmbrăcat icoana în argint aurit şi l-a anunţat pe episcopul Gherontie Nicolau al Constanţei că va aduce icoana la ţărmul mării. „A fost o procesiune impresionantă, lumea se oprea să vadă şi se închina”, spune părintele Paisie. Atunci, povesteşte preotul, s-a întâmplat şi o altă minune legată de icoana sfântă. La vremea aceea, Moldova era „bântuită” de secetă, dar în timpul procesiunii au început ploile şi au durat până când au ajuns la Dunăre. Aşa au fost salvate culturile care asigurau hrana populaţiei.

SÂMBĂTĂ - HRAM După trei zile de post, creştin-ortodocşii îi sărbătoresc sâmbătă, 29 iunie, pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Cu acest prilej, Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa îşi sărbătoreşte hramul. Sâmbătă, începând cu ora 8.00, arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, va săvârşi Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. La eveniment va participa şi Preasfinţitul Longhin, episcop de Bănceni - Ucraina. Totodată, anul acesta se împlinesc 130 de ani de la punerea pietrei de temelie a Catedralei, lăcaşul fiind construit între anii 1883 şi 1885. Aici sunt adăpostite preţioase moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, aduse din Orientul Apropiat de către preotul Dimitrie Popescu în 1931, moaştele sfinţilor Epictet şi Astion, descoperite la Halmyris în 2001, şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului (pictată la mănăstirea Durău, în timpul Episcopului Tomisului Gherontie Nicolau, după icoana făcătoare de minuni Prodromiţa, aflată la schitul românesc din Sfântul Munte).