Războiul din PD-L Constanţa completează de minune imaginea de circ, fără pîine, a politichiei noastre. În foarte multe puncte, cu contribuţia inestimabilă a doamnei Elena Udrea, comicul se revarsă din belşug în fiecare episod din marea brambureală pedelistă. La capitolul mahala, inclusiv pusul poalelor în cap, nimeni nu-i poate întrece pe cei care îl au ca principal model pe preşedintele Băsescu, un artizan al îmbîrligăturilor de tot felul pe scena politicii româneşti. În fapt, la scara mai mică a provinciei, asistăm la un caft pe cinste, în care neaveniţii şi nou sosiţii în partid încearcă să ia locul vechilor activişti, lupta pentru ciolan depăşind de multe ori bunul simţ şi chiar ridicolul! Cu ce unitate de măsură am putea măsura oare zelul cu care diverşi indivizi se bat cu cărămida în piept, e un praf de nu se vede om cu om!, pe tema faptelor de vitejie raportate la căpătîiul partidului? De unde au răsărit atîţia eroi ai Elenei Udrea din Troia? Şi toţi, după cum am constatat, se încaieră pe funcţiile de conducere, făcînd zdrenţe statutul partidului! Mai mult, continuă sarabanda hazlie, pentru că PD-L este un partid vesel, cu mulţi comici vestiţi ai ecranului, a excluderilor, dizolvărilor şi infirmărilor de tot felul. La pedeliştii constănţeni, conform unor obiceiuri statornicite de pe vremea lui Duţu, orice este posibil. Adică, vreau să zic, excluşii de azi pot fi conducătorii de mîine. Sînt în partid şi personaje care adoptă tactica pisicească de pe acoperiş. Nu se bagă la bătaie din prima şi evită încăierările în cîmp deschis. Deputatul Mironescu, de pildă, ştie la perfecţie cum să facă pe... mortul în porumb şi, la nevoie, ca să pară neutru, îşi ţine respiraţia în plen. E o modalitate parşivă de a aştepta să vadă de unde bate vîntul, pentru că Laurenţiu Mironescu a învăţat că nu este bine şi nici estetic să faci contra lui. Pe urmă, dacă nu faci împrăştiat în politică, e simplu să pozezi în susţinător al grupării învingătoare! De cînd Dănuţ Moisoiu a fost scos în faţă de Elena Udrea ca fiind “capul răutăţilor” din PD-L Constanţa, nu am auzit ca Mironescu să-i fi luat apărarea fostului său prieten, alături de care nu a dus-o deloc rău... Mă rog, ca unul care îl cunosc destul de bine, nici nu mă aşteptam la un asemenea gest... Era firesc ca dumnealui, în stilul care l-a consacrat, să dispară în ceaţă şi să-i abandoneze pe cei care cîndva l-au sprijinit necondiţionat, inclusiv pe Dănuţ Moisoiu. Acum, pozînd în marele ideolog al partidului, îi blamează pe colegii excluşi pe bandă rulantă la indicaţiile gingaşe ale Elenei Udrea! Înţeleg că unii dintre ei i-au asigurat spatele în perioada în care se strofoca să-i ia locul lui Stelian Duţu la conducerea organizaţiei judeţene. De frică să nu ia gripă, Mironescu stă deoparte. Nu-l apără, dar îl blamează pe Moisoiu! Ca să nu se pună rău cu “tata mare” de la Cotroceni, ridică mîna conştiincios. Totul e statutar, zice el. Dacă-i pică bine, sigur, e corect şi regulamentar. Moisoiu? Cine-i Moisoiu? Dacă e vorba de “trădătorul” care s-a vîndut pesediştilor, atunci, domnul deputat ne anunţă că nu a mîncat pic de usturoi şi gura care miroase nu e a lui. Cu cîţiva ani în urmă, a procedat la fel şi cu Bosînceanu, cît a avut interes să fie mediatizat, pentru că e greu să faci bici din nimic! Cunosc regula de bază a domniei sale, să nu te atingi de sacii din căruţa sa. La ce bun să-l susţină, fie şi moral, pe Moisoiu, nestatutarul! Nu pică bine la dosar, mai ales acum, în vremuri tulburi, cînd se trag sforile pentru parlamentare... Dacă vrei să te pui bine cu conducerea centrală şi să te afirmi plenar în faţa lui Boc şi a Elenei, e recomandabil să te manifeşti “contra” dizidenţilor... Deputatul Mironescu, precum şi alţii ca domnia sa, nu a învăţat un lucru - în politică, răul de înălţime e dăunător stabilităţii! Aviz şi domnului Băsescu.