Aroganţa face parte din firescul Mironescului, pe care-l credeam vindecat. Mironescul a devenit o caracteristică de bază a parlamentarului cu ifose în loc de fapte la activ. Oare ce-l îndreptăţeşte pe el să ne privească de sus, cînd, în fapt, abia dacă ajunge pînă la genunchiul broaştei! Mironescul este o stare de fapt a aleşilor noştri. Multă vorbă pentru nimic! Fără realizări măreţe, dar cu pretenţii! Mironescul a crescut şi creşte în umbra altor arbori din Partidul Democrat altoit cu un L mare de tipar la urmă. Trag concluzia că, din această cauză, nu s-a făcut remarcat în faţa electoratului constănţean. E greu, chiar foarte greu, să te afirmi plenar, cum ar spune domnul Boc, cînd eşti înmatriculat politic ca remorcă a lui Dănuţ Moisoiu! Mironescul, ca şi alţi aleşi care au bătut apa în piuă, se vrea la Primărie! Crede că va fi ales ca să trîntească uşa în nas cetăţenilor! Nu are cine să facă mişto sau caterincă de ei! După săpuneala cu chiriile parlamentare, dă buzna la Primărie. Nu este singurul care se agaţă de un pai politic... Mironescul reprezintă culmea tupeului cultivat încă de pe vremea cînd ara portul. Ca să se salveze politic, e gata să facă pluta pe faţă şi pe spate la concurenţă directă cu un scufundător de profesie. Avem dovada clară că partidul lui Stelică a intrat serios la apă de vreme ce apelează la plutitori şi scufundători. Luînd în calcul apele tulburi ale politichiei, înţelegem utilitatea scufundătorului în demersul electoral de a pipăi Primăria. Mironescul este un exemplu elocvent pentru cei care ţin cu dinţii de politică deşi nu au nimic a spune. Nu ducem lipsă de demonstraţii şi aplicaţii pe această temă. În perioada trecerii sale romantice la activitatea parlamentară, activitate de pe urma căreia constănţenii nu s-au ales cu nimic, Mironescul ne povestea despre relaţiile sale de tovărăşie cu “tata mare”. Acum, mucles! Credeţi că se mai repetă povestea cu ştergerea lui Jianu de pe liste? Dacă are sînge în instalaţie, după cum încearcă să ne demonstreze, Mironescul ar trebui să se confrunte direct cu uninominalul. Sînt şi alţi Mironeşti care fug de uninominal precum dracul de tămîie. În competiţia electorală locală, Mironescul este desemnat să joace rolul iepurelui pus pe fugă. Pentru Mironescul este vital să treacă linia de sosire, ceea ce cred că Stelică nu-şi doreşte. Primăria ar putea schimba decisiv cariera politică a Mironescului şi a lui Stelică. Oferta pedaliştilor constănţeni este jenant de săracă. În ciuda palmaresului său parlamentar mai mult decît sărăcăcios şi caraghios, Mironescul se erijează în favorit. Îşi aminteşte cineva de faptele sale de vitejie puse în slujba cetăţii? Prosperă oraşul de pe urma iniţiativelor sale parlamentare? Ne aşteaptă un viitor luminos? E Mironescul un sărac şi un cîrpit în fund care s-a jertfit ca să trăim noi mai bine, după cum ne-a promis “tata mare”? Mironescul mai ilustrează sărăcia în fapte a politicienilor locali şi că cei mai mulţi dintre ei fac politică după ureche. Dulce e liniştea anonimatului deplin! Din patru în patru ani, de-alde Mironescul se trezesc că mai vor o tură la putere. Nu contează dacă merită, lor să le iasă socotelile făcute în tîrg. Mironescul adoră, ca toţi politicienii lipsiţi de argumente, lauda de sine.