Cum modestia nu l-a dat niciodată afară din casă, deputatul Laurenţiu Mironescu a început o nouă campanie dedicată laudei de sine, pentru că lăudătorii domniei sale s-au cam rărit, în ultima vreme, precum stîlpii de telegraf. Poftind la un nou mandat în Parlament, Mironescul şi-a recăpătat graiul şi tupeul! Cu alte cuvinte, după o lungă tăcere mormîntală, a scos din nou capul afară, reluînd mai vechile sale teorii despre dezvoltarea chibritului în judeţul nostru, chiar dincolo de hotarele lui. Nu este oare prea devreme cu lauda de sine, ţinînd cont de faptul că mai sunt cîteva luni bune pînă la alegerile parlamentare? Mă rog, nu e treaba mea, este strategia dînsului! Dintr-un lung şir de vorbe mironesciene, mi-a reţinut atenţia o declaraţie a domniei sale. Pozînd în candidatul care rade tot, ceea ce îmi aminteşte de motanul Dănilă, care de şoricei nu are milă, spunea: ”Mi-e teamă numai de mine. Bătălia este în primul rînd cu mine.” Aţi înţeles unde bate dumnealui. Adică, să ne fie clar, nu există candidat care să-i stea în faţă! Desigur, cu excepţia sa! Mironescul contra Mironescul, pentru că restul nu contează! În realitate, domnul deputat a spus un mare adevăr. Dacă vom contabiliza activitatea sa ca parlamentar, atunci, cu siguranţă, candidatul Mironescul va avea o mare problemă cu deputatul… Mironescul. Cum succesele în întrecerea socialistă pe ramura aleşii poporului lipsesc cu desăvîrşire, candidatul Mironescul trebuie să convingă electoratul că nu are nicio treabă cu deputatul! Ştie el ce ştie cînd declară “Mi-e teamă numai de mine”. Mi-a mers la inimă, trebuie să recunosc, patetismul domnului pedelist, cînd a spus, citez: “Bătălia este în primul rînd cu mine”. Abia aştept să asist la o flocăială politică între candidatul şi deputatul Mironescul, în condiţiile în care ultimul nu prea are cu ce se lăuda pe bune în faţa constănţenilor. După cum îl cunosc, ca să-şi vadă sacii în căruţă, candidatul va da tot timpul vina pe… deputatul Mironescul. În privinţa realizărilor sale ca parlamentar, acum, după patru ani de mandat, candidatul Mironescul are de ce să se teamă de umbra lui, travestită în deputat. În privinţa marilor sale strategii, deputatul-candidatul ne ţine cu sufletul la gură, refuzînd să ne spună cu ce vrea el să rupă gura tîrgului. Constănţenii se vor dumiri abia cînd se vor trezi cu el la uşă! Sigur, cu candidatul, care mizează pe efectul emoţional generat de campania din uşă în uşă. Într-o astfel de ipostază, e musai să precizeze că dumnealui este candidatul, ca să nu o ia pe cocoaşă pentru promisiunile pe care nu le-a onorat deputatul! În opinia mea, Mironescul se potriveşte ca nuca în perete cu colegiul în care candidează. Mă îndoiesc că domnia sa va avea la îndemînă argumentele necesare, argumente şi nu vorbe goale, ca pînă acum, pentru a-i convinge pe cei mai săraci constănţeni să-l voteze. Nu prea se asortează Mironescul cu zona gri a Constanţei, în condiţiile în care deputatul nu a făcut nimic pentru amărăşteni. Pe urmă, este o mare diferenţă între aspiraţiile sale personale şi “cei de jos”, în condiţiile în care şi partidul pe care îl reprezintă s-a depărtat foarte mult de acest nucleu reprezentativ, numeric vorbind, al oraşului. Practic, Mironescul şi PD-L Constanţa se află în aceeaşi barcă şi nu se pot ajuta reciproc. La capitolul imagine şi credibilitate, sînt minusuri de o parte şi de alta. PD-L Constanţa a fost măcinat de scandalurile din ultima vreme. Din nefericire pentru această formaţiune politică, apele din interiorul său nu s-au limpezit nici la această oră. Din cîte constat, şi-au făcut apariţia pe malul lacului cu ape tulburi pescarii lui Mircea Iustian, ceea ce înseamnă că balul abia începe. Nu cred că, pînă la alegerile din toamnă, PD-L Constanţa are şanse să-şi refacă imaginea şifonată rău de tot în ultima vreme. În ceea ce îl priveşte pe Mironescul, repet, îl înţeleg foarte bine de ce se teme doar de el. Opinia publică l-a asimilat ca pe un factor perturbator în PD-L Constanţa, cunoscute fiind disputele sale pentru putere cu Stelian Duţu, precum şi trecerile dintr-o grupare în alta. Mă miră însă, chiar foarte mult, faptul că “tata mare” de la Cotroceni i-a dat girul pentru un nou mandat în Parlament! Sau poate că vrea să-l lase să moară politic pe mîna lui! Nu-i oare prea mult pentru un partid, mă refer la PD-L Constanţa, aflat în derivă? În definitiv, ce îşi face fiecare partid cu mîna lui, eşec politic se cheamă!