Lumea muzicală autohtonă a suferit o grea pierdere: Johnny Răducanu a spus, ieri, „Adio” acestui lumi, lăsând în urma sa multă tristeţe şi lacrimi. Cele două echipaje medicale care au ajuns, luni dimineaţa, la locuinţa sa din Capitală, nu au putut face nimic pentru a-l readuce la viaţă pe marele jazzman, manevrele de resuscitare fiind în zadar. La cei 79 de ani, maestrul ar mai fi avut multe de dăruit jazz-ului, dacă problemele de sănătate, diabetul şi afecţiunile cardiace nu i-ar fi grăbit sfârşitul.

Recunoscut ca maestru al genului la nivel internaţional, supranumit „Mister Jazz of Romania”, contrabasist, pianist, compozitor, aranjor şi conducător de formaţie, Johnny Răducanu, alias Răducanu Creţu, s-a născut pe 1 decembrie 1931, la Brăila, într-o familie de romi cu o tradiţie muzicală de peste trei secole, de pe timpul lăutarului Petre Creţu Solcanu. Potrivit unor surse, se pare că sicriul cu trupul neînsufleţit va fi depus, astăzi, la biserica Sfântul Silvestru din Bucureşti, iar înmormântarea va avea loc, mâine, la cimitirul Mănăstirii Cernica.

Vestea trecerii în nefiinţă a jazzman-ului s-a răspândit rapid printre colegii săi de breaslă, printre care şi constănţenii Corneliu Stroe şi Harry Tavitian, care au avut marele privilegiu de a sta în preajma sa şi a cânta cu maestrul.

JOHNNY A PLECAT ŞI NE-A LĂSAT ORFANI „În jazz-ul românesc, Johnny Răducanu este o figură emblematică şi un maestru. Şi aşa am rămas foarte puţini instrumentişti de jazz, pentru că foarte mulţi au plecat, iar prin dispariţia lui Johnny Răducanu, rămâne un gol imens. Pentru noi era un model, pentru mine a fost un maestru de la care am avut ce învăţa, de la începuturile mele în jazz. Eu şi Harry am avut marele privilegiu să stăm lângă Johnny. A fost o emblemă, a fost printre primii care au creat jazz-ul românesc, „topind” folclorul în limbajul jazz-ului. Johnny a plecat şi ne-a lăsat orfani, nu numai pe noi, ci întreaga cultură”, a spus, profund afectat, percuţionistul Corneliu Stroe.

„S-a încheiat un capitol în jazz-ul românesc, am mai dat încă o pagină. Pentru mine, lecţia principală pe care am primit-o de la Johnny, în toţi aceşti ani - ne lega o mare prietenie, de 37 de ani, care a început la prima mea participare la Festivalul de Jazz de la Sibiu, în 1974 - a fost faptul că am învăţat să trăiesc jazz-ul. De la el am învăţat spiritualitatea jazz-ului, alături de el am învăţat că jazz-ul înseamnă mai mult decât o muzică în sine, o lume întreagă. Au fost lucruri pe care nu aş fi putut să le învăţ în nicio şcoală, facultate sau universitate de jazz de oriunde din lume”, a spus Harry Tavitian.

UN MUCALIT ŞI UN SPIRIT MALIŢIOS ACADEMIC Pierderea imensă o resimt şi împătimiţii jazz-ului printre care şi directorul de programe al Neptun TV, Sorin-Lucian Ionescu. „Nu pot să vorbesc despre creatorul şi muzicianul Johnny Răducanu, din respect şi pietate, dar am să vorbesc despre Johnny Răducanu aşa cum l-am cunoscut eu. Cred că cea mai bună caracterizare pe care am auzit-o a fost că era un mucalit şi un spirit maliţios academic. Emitea judecăţi de valoare şi adevăruri aşa cum respira şi o făcea cu un umor inconfundabil. M-am bucurat de compania lui în zeci de ore petrecute împreună, mai puţin la Constanţa, cât în trenurile cu care ne duceam către festivalurile de jazz în toată ţară, în holurile hotelurile unde am stat. Pot spune că Johnny Răducanu era cu adevărat un spirit. Poate trebuia să scrie mai mult decât o carte (n.r. „Ţara lui Johnny”), care a fost şi biografia lui, pentru că, în afară de istoria pe care o trăit-o, era un spirit profund de stânga, care „a citit” de la început capitalismul de mucava instaurat în România, după un comunism care i-a mâncat zilele, tinereţea şi sănătatea. Johnny Răducanu va rămâne cea mai importantă figură a jazz-ului românesc, un adevărat ambasador al stilului, unul dintre puţinii muzicieni români de jazz recunoscuţi peste Ocean ca atare”, a spus Sorin-Lucian Ionescu, contactat telefonic din Serbia.

În semn de preţuire pentru talentul său, în oraşul natal, Brăila, se va organiza, în 2012, Festivalul de jazz „Johnny Răducanu”, proiect care a fost discutat şi aprobat în urmă cu câteva luni, împreună cu artistul.

AMINTIRI DE PE SCENA CONSTĂNŢEANĂ Harry Tavitian rememorează momentele în care maestrul i-a fost alături, pe scenele constănţene, îndeosebi: „Am avut foarte multe concerte în toată ţara, iar pentru mine au fost foarte importante concertele de la Constanţa, pentru publicul de jazz de la malul mării pe care el l-a iubit foarte, foarte mult. Primul concert cu el la Constanţa l-am organizat la Biblioteca Judeţeană din Constanţa, în 1982. De atunci, a fost prezent la foarte multe ateliere de improvizaţie pe care le-am organizat începând din 1987. La Constanţa, am cântat cu Johnny Răducanu la Biblioteca Judeţeană, la Teatrul Dramatic, la Teatrul Fantasio, la toate ediţiile Festivalului de Jazz de la Costineşti. O lume întreagă mă leagă de Johnny Răducanu. Nu am învăţat jazz-ul ca muzică, de la Johnny, cât am învăţat jazz-ul ca fenomen, ca spiritualitate, ca libertate”.

PROBLEME DE SĂNĂTATE DEVASTATOARE Cu greu vorbeşte la... trecut şi Corneliu Stroe: „Pentru noi, Johnny era un maestru, era un om extrardinar. La toate festivalurile, stăteam pe lângă el şi îl ascultam. Vorbea atâtea, a văzut toată lumea, a cunoscut monştri sacri ai jazz-ului. A fost un om de o nobleţe extraordinară, am avut privilegiul şi eu şi Harry ( n. r. Tavitian) să stăm în preajma lui. Am şi stat la el în garsonieră, când mergeam cu Harry în turnee. A stat şi el la noi. Chiar acum câţiva ani, când a fost Festivalul Stufstock, Johnny a zis, pentru că nu suporta hărmălaia din Vama Veche: „Corneliu, ia-mă de aici, că nu pot să dorm! Johnny s-a bucurat de atenţia şi privilegiul de a fi în cercurile cele mai înalte ale culturii române. La el acasă se întâlnea cu Nichita Stănescu, cu Caramitru, cu elita culturii româneşti”, îşi aminteşte Corneliu Stroe.

În ceea ce priveşte problemele sale de sănătate, percuţionistul constănţean, la fel ca şi colegii săi de breaslă, ştia de problemele sale cardiace şi de diabet. „Johnny a avut un diabet care l-a devastat. Tot timpul avea la el o seringă cu care îşi făcea injecţiile. A avut şi o operaţie de bypass. Păcat, pentru că Johnny mai putea să cânte. Avea o putere, o vitalitate extraordinară. Ultima oară l-am văzut, în vară, la emisiunea lui Mihai Godoroja, de la Televiziunea Română”.