Marți, 22 noiembrie 2016, în cadrul licitației „Istoria Românilor”, Casa Artmark va scoate la vânzare și un ceas de buzunar, despre care afirmă că a aparținut lui Eminescu. Licitația va avea loc la Athénée Palace Hilton București, de la ora 20.30. Preț de pornire: 5.000 de euro. În catalogul licitației, diponibil la adresa: http://www.artmark.ro/licitatii-curente/licita-ia-istoria-romanilor-229-2016.html?dir=asc&order=lot_nr, organizatorii afirmă că oferă spre vânzare „Ceas de buzunar ce a aparţinut poetului Mihai Eminescu, cu dedicaţie din partea junimiştilor: „Maestrului slovei“, datat 1876. Mecanism cu armare manuală având 15 rubine, serie carcasă 12902. Ceasul este gravat pe capacul din spate cu iniţialele poetului, „M.E.“, încadrate de motive florale. Acesta vine însoţit de cutie şi cheie pentru întoarcere. Piesă unicat ce a aparţinut celui mai important poet român, oferită cadou poetului din partea membrilor societăţii „Junimea“, în anul 1876. În anul 1876, Eminescu era director al Bibliotecii Centrale din Iaşi, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul „Curierul de Iaşi“, continuând totodată să publice în revista „Convorbiri Literare“. Piesa de faţă a fost expusă în cadrul expoziţiei „Eminescu în arhive și biblioteci particulare“, în Rotonda MNLR (Muzeul Naţional al Literaturii Române), în anul 2012.”

A aparținut sau nu lui Eminescu ceasul scos la licitație de Artmark?

Eminescu, se știe, a avut un ceas de aur, de mare valoare, ceas expus în prezent la Muzeul Național al Literaturii Române din Iași. Dacă avea un ceas (de buzunar) de aur, mai avea rost să i se dăruiască încă unul, mult mai modest, din argint? Lucian Vasiliu, director al MNLR - Iași în anii ʼ90, a declarat: „Ceasul de aur al lui Eminescu aflat în patrimoniul muzeului din Iași este, într-adevăr, un ceas foarte scump și i-a fost dăruit poetului de către tatăl său, Gheorghe Eminovici. Dar acest lucru s-a întâmplat la anul 1881”. Deci nu era deplasat ca poetul să primească în dar un ceas de buzunar de argint cu cinci ani înainte de a primi ceasul de aur.

Căutând prin cărți, găsim un episod care-l leagă pe Eminescu de un anume ceas. Să fie vorba despre ceasul de argint oferit de junimiști „Maestrului slovei”? Iată pasajul: „Ca junimist, poetul a ținut, la 16 martie 1876, pe când era încă revizor, și o conferință, „Influența austriacă“, ultima dintr-un ciclu de conferințe organizat de „Junimea“. (…) Eminescu s-a pomenit deodată în fața unui public pretențios (…) Epuizându-și ideile înainte de ora academică, Eminescu trăgea de fraze impacientat (…) căutând să umple prăpastia de timp arătată de ceasul pe care îl muta nervos din buzunarul jiletcii pe masă și viceversa” (G. Călinescu, „Viața lui Mihai Eminescu”, Editura Pentru Literatură, 1966).

„În încercarea de a afla cât mai multe despre ceasul ce va fi licitat la Artmark, ne-am adresat unui specialist și am trimis fotografiile ceasornicului la Muzeul Ceasului din Ploiești, de unde am primit răspuns din partea Elisabetei Savu, expert acreditat de Ministerul Culturii în orologerie: „Ceasul este o piesă specifică celei de-a doua jumătăți a sec. al XIX-lea, fiind produs de o firmă elvețiană anonimă. Are mecanism cu eșapament ancoră (ansamblu mecanic ce asigură precizia ceasornicului - nota red.) și 15 rubine; armare manuală, cu cheia; cadran din email alb cu cifre romane pentru ore și arabe pentru minute; două indicatoare și secundar excentric. Inscripția ANCRE de pe capacul mediu desemnează tipul de eșapament al ceasului și nu denumirea unei firme. Astfel de piese erau produse de firme de bijutieri care asamblau carcasele proprii cu mecanisme de ceasuri pe care le comandau la diferite fabrici din acest domeniu. Aceste observații se exprimă de regulă în urma analizei directe a unui obiect, imaginile nefiind întru totul edificatoare”, se arată în comunicatul Mediafax.

Pentru o corectă reflectare a demersului Casei de licitații, Mediafax a trimis pe adresa Artmark următoarele întrebări:

- „În baza căror documente / informații / expertize a fost stabilit cu certitudine faptul că acest ceas a aparținut lui Eminescu?”

- „Ceasul provine din colecția Lucian Stanciu (care l-a achiziționat, la rândul său, cu ani în urmă de la o altă casă de licitație)?”.

Iată răspunsurile:

„Ceasul lui Mihai Eminescu provine dintr-o colecţie al cărei nume nu îl putem divulga, deoarece acest lucru ar presupune o încălcare a termenilor contractuali stabiliţi de comun acord cu deponentul. Totodată, nicio casă de licitaţii din lume nu are dreptul să divulge astfel de informaţii ce asigură anonimatul deponentului. Ceasul a fost expertizat şi autentificat de prof. univ. dr. Nicolae Georgescu, eminescolog. Piesa este urmată de o scrisoare scrisă olograf în care dl. profesor autentifică provenienţa acesteia.

În ianuarie 2012, ceasul a fost expus la Muzeul Național al Literaturii Române din București, devenind cap de afiș şi piesa centrală pentru expoziția „Eminescu în arhive și biblioteci particulare“” - Vlad Georgescu (Collectibles, Relationship Manager - Artmark).

La solicitarea Mediafax, reputatul eminescolog prof. dr. Nicolae Georgescu a precizat: „În hârtia pe care am semnat-o pentru Artmark am scris că este posibil ca ceasul scos la licitație să fi aparținut lui Eminescu și să fi făcut parte dintr-un cadou-set, compus din ceas și un baston de bambus, cu cap de fildeș. În momentul de față, bastonul lui Eminescu este în patrimoniul Muzeului Județean Argeș”.

Atât ceasul, cât și capul bastonului sunt gravate, dar în maniere diferite, cu inițialele poetului.

Va fi cumpărat sau nu ceasul de la Artmark cu minimum 5.000 de euro? O vom afla marți, 22 noiembrie, noaptea, la „căderea ciocanului” casei de licitații.