Miţa Baston retrăieşte frenezia bălăcărelilor de altădată. Sare la beregata reacţiunii şi dă cu mucii în fasole cît cuprinde pe întinsul patriei. Cu umbrela pe post de baionetă, a trecut la atac. Nu e în campanie electorală, după cum spun clevetitorii, dar, conform unui mai vechi obicei, îşi pune poalele în cap! Desigur, pe tema crizei mondiale, nou motiv de înjurături şi afurisenii la adresa “agenturilor străine”. Pentru cei care au uitat, readuc în atenţie sloganul său cel vechi: ”Îmbîrligă-i, drace, că mie îmi place”. Miţei Baston i s-a pus pata pe aliaţi. I-a luat la căpăcit şi îngrămădit prin ungherele politichiei. În opinia sa, toţi posibilii contracandidaţi se află într-o mare eroare! Ca atare, le dă cu flit. Sigur, Miţa Baston nu se află în campanie electorală. Pur şi simplu, dacă vreţi să o înţelegeţi, i-a scăpat pe gură un nou porumbel. Energizată de elanul său revoluţionar, Miţa Baston vrea să ne demonstreze că este singura în măsură să ne scoată din rahat. Ca atare, a preluat toate cîrmele ţării, fie că o cîrmim la dreapta, fie că o cîrmim la stînga. Am mai vorbit despre Miţa Baston şi în urmă cu doi ani. Istoria se repetă. Iată ce scriam atunci. Ţara Miţei Baston este ţara carnavalurilor şi a parodiilor politice care ne măresc stresul cotidian. Pentru că, în rest, ce să mărească? Pensiile? Salariile profesorilor? Aiurea! Indemnizaţiile funcţionarilor? Nici. De cînd cu criza, Miţa Baston delirează pe teme potrivite pentru perfecţionarea profesională a celor de la “Salvamar”. Unde e criza? Ce facem cu criza? Miţa Baston vrea să demonstreze că, în timp ce ţara se piaptănă, ea are soluţii. Să ne înglodăm pînă la gît în datorii? E musai să se facă iute că lucrează. O nouă temă pentru viitoarele confruntări politice la caterincă. Repet ce spuneam şi în urmă cu doi ani. A ajuns ţara, precum o frigăruie asortată, în vîrful bastonului coanei Miţa, căreia, în lipsa lui Pampon, fost premier, îi place să ne frece nouă ridichea. Se minunează europenii de pasiunea tembelă a politicienilor noştri pentru carnavalul politic cu dedicaţie. Nici măcar în momentele de criză adevărată nu reuşim să vorbim aceeaşi limbă! Nu pe stradă. Nici în scara blocului, ci în cadrul unei coaliţii. Miţei Baston îi place la nebunie să dea indicaţii şi să vorbească peste rînd în gura mare. Nici nu-l lasă pe aliat să gîndească. Îi pune piedică şi, după ce-l vede lat, îl face de două parale. Criza stă la fundul nostru, gata să ne halească, şi politicienii noştri îşi pierd vremea în schimburi puerile de replici şi contre veninoase de genul “Cine spune ăla este”. Nişte machitori. Cînd avem mai multă nevoie de linişte şi înţelepciune, adică, acum, cînd e groasă rău, Miţa Baston scoate chitanţierul pentru amenzi politice. Sîntem cu un picior în groapă, nu contează, dar ne luăm singuri la palme! Miţa Baston ne asigură că nu se află în campanie electorală. La ce dracu’ să ne mai aşteptăm cînd o începe campania pe bune?