Deciziile definitive ale Inspecţiei Judiciare (IJ) pot fi atacate în justiţie! Asta ne explică fostul judecător şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Adrian Toni Neacşu, în prezent avocat, într-un articol postat pe blogul personal jurindex.ro, intitulat "Plângerile împotriva magistraţilor vor ajunge în instanţă". Altfel spus, acest instrument discreţionar, care tăia şi spânzura în ce priveşte soarta judecătorilor şi procurorilor, va răspunde în faţa cetăţenilor şi a legii pentru hotărârile sale, printr-o decizie (nr. 397/03.07.2014) a Curţii Constituţionale a României, care a constatat că soluţiile de clasare ale IJ la sesizările cetăţenilor pot fi contestate în justiţie. „Puterile discreţionare ale IJ (şefa - Rica Vasiliu Cravelos, adjunct - Gheorghe Stan – n.r.), căpătate pe vremea ministeriatului Predoiu suferă o primă fisură”, arată fostul magistrat. Aceste superputeri cu care a fost investită IJ au făcut ca cetăţenii să nu mai poata contesta soluţiile de clasare dispuse de inspectorii judiciari atunci când, în urma verificărilor prealabile, aceştia constatau că nu există indicii privind săvârşirea, de către judecătorul sau procurorul reclamat, a unor abateri disciplinare. „IJ se comporta ca un filtru. Folosindu-se de această mică inconsistenţă a legii, taie şi spânzură cât poate mai mult în domeniul cercetării disciplinare a magistraţilor, lăsând să treacă mai departe către CSM, singura instanţă disciplinară a magistraţilor, doar ce consideră oportun. IJ putea deci aprecia suveran, în afara oricărui control, când să exercite şi când nu o acţiune disciplinară împotriva unui judecător sau procuror. În această situaţie nici măcar CSM nu avea posibilitatea de a interveni în vreun fel", potrivit avocatului Neacşu.

CUM FUNCŢIONEAZĂ „O persoană face o sesizare cu privire la o presupusă abatere disciplinară (comportament neadecvat, încalcarea incompatibilităţilor ş.a. – abaterile disciplinare sunt enumerate în art. 99 din Legea nr. 303/2004) a unui judecător sau procuror. Singura instituţie care poate efectua verificări este IJ. Începând din 2012, ca urmare a unei viziuni de cazarmă a fostului ministru al justiţiei Cătălin Predoiu, IJ a fost organizată autonom faţă de CSM. A căpătat puteri sporite şi atribuţii exclusive. Din acel moment, IJ a devenit un fel de poliţie judiciară sau chiar parchet specializat pe cercetarea judecătorilor şi procurorilor”, arată fostul membru al CSM. Ţinând cont de legislaţia în vigoare, IJ trebuie să efectueze, în funcţie de caz, verificări prealabile în urma cărora poate admite sesizarea, efectua cercetarea disciplinară (un fel de urmărire penală) şi sesiza CSM sau clasa sesizarea în urma unor verificări prealabile pe care inspectorii IJ le consideră neconcludente. Există şi o excepţie. IJ mai poate clasa sesizarea dacă efectuează cercetarea disciplinară şi constată totuşi că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii disciplinare. „În această ultimă situaţie, legea prevede că actul inspectorului judiciar poate fi atacat direct la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. În practică însă, astfel de plângeri se întâlnesc foarte rar”, scrie avocatul Adrian Toni Neacşu. Şi asta se întâmplă tocmai pentru că, „în mod sistematic”, spune avocatul, IJ pronunţă soluţiile de clasare doar ca urmare a verificărilor prealabile şi nu în urma unor cercetări disciplinare.

NECONSTITUŢIONAL Potrivit legii, soluţia de clasare dată în cazul în care se efectuează cercetarea disciplinară şi se constată totuşi că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii disciplinare, este definitivă! „Ea nu poate fi atacată în niciun fel de persoana care a făcut sesizarea. (...) Ei bine, CCR a decis că acest mecanism este neconstituţional. IJ nu poate da soluţii definitive ca urmare a verificărilor prealabile, pentru că este doar un organism administrativ şi pentru că astfel se blochează accesul cetăţeanului la justiţie. Ca urmare a acestei decizii, IJ nu mai este capăt de linie în nicio situaţie. Orice plângere împotriva unui judecător sau procuror, cu excepţia anonimelor, va trebui să ajungă să fie discutată contradictoriu, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale. Mecanismul este similar cu cel existent pentru soluţiile de netrimitere în judecată ale procurorului, când de asemenea petentul are şansa de a apărea în faţa unui judecător pentru a arăta eroarea de soluţie a parchetului”, mai arată fostul magistrat.

Până în prezent, articolul din Legea nr. 317/2004 declarat neconstituţional nu a fost modificat. Aplicarea lui este suspendată pe timp de 45 de zile, termenul pe care Ministerul Justiţiei îl are la dispoziţie pentru a veni cu o propunere legislativă, potrivit Constituţiei. „Se pune problema unde vor putea fi atacate soluţiile de clasare ale IJ. Nu am nici o îndoială că dacă va exista o modificare legislativă se va prevedea competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, pentru a exista o sinonimie cu procedurile în cazul celorlalte clasări pe care le poate da IJ. Dar chiar dacă ministerul, adâncindu-se în picoteala cu care ne-am obişnuit, va omite să-şi îndeplinească sarcinile legale, precum şi până în acel moment, întrucât neconstituţionalitatea produce efecte iar rezoluţiile nu mai pot fi definitive, consider că tot Curtea de Apel Bucureşti va avea competenţă, de data aceasta în baza competenţei generale în materia contenciosului administrativ.

Dintr-o altă perspectivă, consider că într-o aşezare corectă a lucrurilor, în nicio situaţie plângerile împotriva soluţiilor dispuse de IJ nu ar trebui să ajungă direct în instanţele judecătoreşti. Instanţe de fond, cu competenţă generală în materie disciplinară pentru judecători şi procurori sunt secţiile CSM. Apreciez deci că legea ar trebui îndreptată, astfel încât toate plângerile cetăţenilor să fie soluţionate, în primă instanţă cel puţin, de secţiile CSM", continuă şi încheie avocatul Neacşu.