Multe dintre bolile cardiovasculare ar putea fi prevenite sau întârziate dacă factorii de risc sunt bine cunoscuţi şi înţeleşi, susţin medicii. Dr. Radu Braga, asist. univ., medic specialist medicină internă, a fost de acord să doboare miturile şi percepţiile greşite care însoţesc factorii de risc cardiovascular. Unul dintre factorii de risc cardiovascular este vârsta. Posibile abordări ale publicului larg: „Sunt prea tânăr ca să sufăr de o boală de inimă\" / \"Bolile inimii sunt boli ale bătrâneţii”. Deşi riscul creşte cu vârsta, rădăcinile bolilor cardiovasculare îşi pot avea originea chiar în copilărie. Formarea plăcilor ateromatoase pe pereţii arteriali se produce de-a lungul anilor şi ajunge să se exprime sub forma bolii la vârstă adultă. Adulţii tineri care au crescut consumând fast-food în faţa televizorului sau monitorului de calculator sunt expuşi prematur la un risc crescut de boală cardiovasculară, situaţie întâlnită în trecut la vârste mult mai înaintate, a explicat medicul.

DACĂ ÎN URMĂ CU 20 DE ANI INFARCTUL DE MIOCARD ERA O BOALĂ CARE AFECTA PERSOANE PESTE 50 DE ANI, ASTĂZI NU PUŢINI SUFERĂ DE ACEASTĂ AFECŢIUNE LA 30-40 DE ANI

Un alt factor de risc este diabetul zaharat. Posibila abordare: „Diabetul zaharat nu este un factor de risc pentru bolile cardiovasculare, dacă îmi ţin sub control valorile glicemice”. Medicii spun că persoanele cu diabet zaharat sunt cel mai aproape de starea de sănătate atunci când controlează valorile glicemice. Totuşi, diabetul zaharat, independent de valorile glicemiei, cauzează inflamaţia pereţilor arteriali, factor care conduce în timp la leziuni ale vaselor de sânge, crescând riscul de boală cardiovasculară şi a altor probleme de sănatate. Experţii Societăţii Europene de Cardiologie au constatat că simpla prezenţă a diabetului zaharat creşte riscul de boală cardiovasculară de trei ori. Factori de risc precum glicemia, valorile tensiunii arteriale, colesterolul şi greutatea trebuie menţinuţi sub observaţie şi trataţi în acelaşi timp. Un alt factor de risc este dislipidemia/colesterolul crescut. În acest sens expunem trei posibile abordări: „Dacă aş avea colesterolul crescut, nu m-aş simţi bine” – Dislipidemia sau colesterolul crescut nu se manifestă prin exprimarea unor semne sau simptome

de avertizare, totuşi prezenţa acestei condiţii poate conduce la evenimente cardiovasculare nefaste. Colesterolul crescut determină formarea plăcilor de aterom, care îngustează arterele şi împiedică curgerea sângelui către creier sau inimă. Sau „fac suficient de multă mişcare deci nu am colesterolul crescut” – în afară de exerciţiul fizic, există o multitudine de factori care pot influenţa nivelul de colesterol din sânge, precum dieta, greutatea corporală, fumatul, istoricul familial, vârsta şi sexul (genul). Activitatea fizică este utilă pentru a îmbunătăţi valorile colesterolului „bun” numit HDL- Colesterol, dar şi pentru optimizarea altor parametri precum greutatea corporală şi menţinerea în formă a inimii şi a vaselor de sânge. Cea de-a treia abordare este „Numai persoanele obeze au colesterolul crescut”. Este adevărat că obezitatea se asociază mai frecvent cu dislipidemia, însă orice persoană poate avea colesterolul crescut. Există persoane slabe cu colesterolul crescut. Acesta trebuie măsurat periodic, independent de greutatea corporală.