Pe măsură ce se apropie alegerile europarlamentare, se înteţesc şi disputele între marile familii politice europene, care se luptă pentru a obţine cât mai multe mandate de europarlamentar şi, implicit, pentru a obţine funcţiile executive de la nivel comunitar. Păstrând proporţiile, vorbim practic despre un scrutin similar cu alegerile din România pentru stabilirea componenţei Parlamentului. După alegerile din fiecare stat membru UE, se va stabili ce familie politică deţine cele mai multe mandate şi se vor alege cei care vor conduce Comisia Europeană - Executivul UE. Conform analilştilor, în acest an, lupta nu este doar ideologică, ci sunt şi implicaţii strict geopolitice. „Vechea Europă” se înfruntă cu „Noua Europă“ pentru şefia Comisiei Europene. Statele „vechi”, din vest, şi cele „noi“, din centrul şi estul Europei, sunt divizate din cauza succesorului lui Manuel Barroso. Doi politicieni care râvnesc la funcţia de preşedinte al Comisiei reprezintă tradiţia federalistă - Jean-Claude Juncker, fostul premier luxemburghez, şi Guy Verhofstadt, care militează pentru Statele Unite ale Europei. Ambii sunt de acord că UE a deraiat în timpul crizei din eurozonă, când statele mari au preluat conducerea, fără a fi trase la răpundere de Parlamentul European.

Noile instrumente de management al crizei, precum Mecanismul European de Stabilitate, au fost create în afara instituţiilor UE, acordând statelor creditoare drept de veto, fără a fi supravegheate de Legislativul UE. În acelaşi fel, troika formată din Comisie, FMI şi Banca Centrală Europeană nu face subiectul supravegherii democratice europene. Juncker şi Verhofstadt doresc o întoarcere la metoda originară de conducere, ce acordă Comisiei şi Parlamentului mai multă greutate în defavoarea guvernelor naţionale, Parlamentelor naţionale şi tribunalelor naţionale. Ambii susţin un buget UE mai mare şi s-au opus încercării Franţei şi Marii Britanii de a reduce cheltuielile în următorii şapte ani. Rivalii lor din grupurile politice conservator şi liberal, comisarii europeni Michel Barnier, din Franţa, şi Olli Rehn, din Finlanda, se află în centrul managementului crizei din UE şi au o viziune mai pragmatică asupra felului în care funcţionează Europa, scrie sursa citată. Rehn susţine că UE a irosit un deceniu concentrându-se pe instituţii în defavoarea reformelor economice necesare înainte de criză. Acesta ar fi motivul, crede comisarul, pentru care atâţia europeni au încetat să creadă în proiectul european, votează pentru populiştii anti-europeni sau se abţin de la a participa la alegerile din mai. Barnier, la rândul său, a precizat că priorităţile sale sunt iniţiative practice de accelerare a producţiei industriale, construcţia de intrastructură la nivel regional, extinderea pieţei europene şi întărirea politicilor de securitate şi privind imigraţia. PPE, conservator, îşi va alege candidatul la un congres de la începutul lui martie, în Dublin. ALDE, liberalii, îşi alege candidatul prin vot secret la 1 februarie. Martin Schulz, social-democrat, preşedinte al Parlamentului European, a obţinut deja nominalizarea grupului socialiştilor la preşedinţia Comisiei.