Moartea compozitorului Wolgang Amadeus Mozart, la vîrsta de 35 de ani, ar fi putut fi provocată de complicaţiile apărute în urma unei infecţii cu un streptococ faringian, potrivit unui studiu olandez. După moartea celebrului compozitor, în 1791, au apărut numeroase teorii despre posibilele cauze ale decesului, care au mers de la otrăvire intenţionată la febră reumatică şi trichinoză - o boală parazitară produsă prin consumul de carne infestată. Pe certificatul lui de deces este menţionată ”febra miliară acută”, caracterizată prin apariţia în gît a unei iritaţii cu aspectul unor seminţe de mei. Însă, cercetătorii de la Universitatea din Amsterdam au declarat că studiile despre moartea lui Mozart s-au bazat, în general, pe dovezi neconcludente, precum mărturiile unor persoane care au fost alături de compozitor în ultimele zile de viaţă ale acestuia, scrise la cîteva decenii după decesul lui.

Studiul cercetătorilor olandezi s-a bazat pe informaţiile extrase din registrul oficial al deceselor din Viena, redactate în iarna anului 1791. ”Studiul nostru sugerează faptul că Mozart a fost victima unei epidemii provocate de un streptococ faringian, căreia i-au căzut victime numeroşi locuitori ai Vienei, în luna în care compozitorul a murit, el fiind doar una dintre victimele care au făcut complicaţii renale”, a declarat Richard Zegers, de la Universitatea din Amsterdam, autorul studiului. Richard Zegers susţine că primele cazuri de îmbolnăvire au fost înregistrate în spitalul militar din Viena. Potrivit declaraţiilor martorilor, Mozart suferea de o febră inflamatorie, ale cărei simptome corespund celor ale faringitei streptococice. Mozart, care a compus peste 300 de lucrări muzicale, a dezvoltat o serie de complicaţii - inflamaţii severe, greaţă, dureri de spate, iritaţie în gît, faringită streptococică, urmate de o maladie renală, glomerulonefrita. Autorul olandez a spus că este posibil ca Mozart să fi avut scarlatină, care, la fel ca şi faringita streptococică, este provocată de un streptococ. Însă, această ipoteză este mai puţin plauzibilă, deoarece martorii au declarat că Mozart a prezentat o iritaţie în gît către sfîrşitul bolii, iar în cazul scarlatinei, aceasta apare la debutul ei.