Un fenomen fabulos a fost surprins de telescopul spațial Hubble, un proiect științific comun al NASA și ESA, şi anume coloratul cântec de lebădă al unei stele similare Soarelui, NGC 2440, aflată la aproximativ 4.400 de ani lumină de Pământ în direcția constelației Puppis (Pupa). Steaua NGC 2440 și-a încheiat viața stelară expulzându-și straturile exterioare de gaze fierbinți care au format un cocon în jurul nucleului rămas. Emisiile ultraviolete ale stelei muribunde fac ca acest material să strălucească. Steaua muribundă, devenită o pitică albă, este punctul alb din mijlocul imaginii. Aceasta va fi și soarta Soarelui, însă peste aproximativ 5 miliarde de ani.

Galaxia noastră, Calea Lactee, este plină de astfel de relicve ale unor stele de odinioară, relicve denumite nebuloase planetare. În pofida denumirii, aceste obiecte nu au nicio legătură cu planetele. Ele au primit această denumire de la astronomi din secolul XVIII și XIX pentru că prin telescoapele din acea vreme aceste formațiuni păreau similare planetelor îndepărtate Uranus și Neptun.

Pitica albă din centrul acestei nebuloase este una dintre cele mai fierbinți pitice albe descoperite, cu o temperatură la suprafață de peste 200.000 de grade Celsius. Structura haotică a nebuloasei sugerează faptul că steaua și-a expulzat straturile din jurul nucleului în mod episodic și în direcții diferite. Materia expulzată de stea strălucește în culori diferite, în funcție de compoziția sa, de densitate și de cât de aproape este de pitica albă. Culoarea albastră indică prezența heliului, albastrul-verzui pe a oxigenului, iar roșul indică prezența hidrogenului și a azotului.