Riscul de a suferi o criză cardiacă sau un accident vascular cerebral creşte considerabil odată cu moartea unei persoane dragi şi scade treptat în timpul primelor patru săptămâni de după decesul acelei persoane. Un studiu realizat de cercetătorii Universităţii Harvard în SUA, pe un eşantion de 1.985 de adulţi care au supravieţuit unui atac cardiac, arată că după decesul unei persoane apropiate, riscul de accident cardiovascular este de 21 de ori mai mare faţă de medie în prima zi după moartea acelei persoane şi rămâne de aproape şase ori mai mare faţă de medie în prima săptămână după acel eveniment tragic. Ulterior, acest risc începe să scadă treptat, pe parcursul primei luni de la decesul acelei persoane.

Văduvele prezintă cel mai mare risc de a muri din cauza crizelor cardiace şi a accidentelor vasculare cerebrale (AVC), care reprezintă circa 53% din totalul deceselor. Pentru acest studiu, autorii au examinat statisticile medicale şi i-au intervievat pe pacienţii spitalizaţi în urma unor crize cardiace şi a unui AVC între 1989 şi 1994. Persoanele afectate de decesul unui apropiat suferă un stres fiziologic care provoacă adeseori o accelerare a ritmului cardiac, conduce la creşterea tensiunii arteriale şi creşte riscul de formare a cheagurilor sangvine. În plus, la începutul perioadei de doliu, oamenii dorm adeseori mult mai puţin, au un apetit mai mic iar nivelul lor de cortizon creşte foarte mult. Acest hormon acţionează asupra mecanismului de reglare a metabolismului grăsimilor şi a ciclurilor circadiene.

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea John Hopkins din Baltimore, în 2005, a dezvăluit faptul că sindromul inimii frânte nu este doar o imagine poetică. Acesta a relevat efectele fiziologice majore asupra inimii, generate de emoţiile puternice. Potrivit acestui studiu, sindromul le afectează mai ales pe femei.