Moşitul reprezintă una din cele mai vechi profesii din lume, moaşa fiind acea persoană care ar trebui să ajute femeia oriunde s-ar afla. „Primele moaşe au urmat un curs de instruire în ţara noastră la Braşov, în 1541, iar la sfârşitul secolului al XVII-lea, moaşele sunt obligate să-şi asume responsabilitatea civică a muncii lor. Începând cu 2004, ca urmare a obligativităţii României de a-şi armoniza legislaţia cu cea europeană, apar primele facultăţi pentru instruirea moaşelor”, explică preşedintele Comisiei Naţionale de Moaşe, din cadrul Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR), totodată şi liderul sindical al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa, as. med. pr. Violeta Caraivan. Şi la Constanţa au promovat deja câteva generaţii de moaşe licenţiate. „Teoretic, absolvenţii formelor de învăţământ superior au posibilitatea practicării profesiei independent, cu asumarea întregii responsabilităţi, practic însă, nu s-au emis măsuri legislative în acest sens”, explică preşedintele Comisiei de Moaşe din România a OAMGMAMR.

• SE IMPUNE REORGANIZAREA SISTEMULUI • Dacă până în 1990, asigurarea asistenţei medicale maternale era făcută de către asistentul de obstetrică ginecologie, asistenta de pediatrie, asistenta de ocrotire, medicul generalist şi medicul specialist, în prezent, supravegherea în teren a gravidelor, lăuzelor şi nou-născuţilor se face de către asistentul comunitar şi medicul de familie. Din păcate, la medicul specialist, cel mai des au acces femeile care-şi pot permite serviciile medicale cu plată. “Ţinând cont de responsabilităţile moaşei în comunitate, de promovare şi păstrare a sănătăţii, de prevenire a îmbolnăvirilor, de restaurare a sănătăţii, se impune elaborarea unei strategii de reorganizare a întregului sistem de ocrotire a mamei şi copilului pentru a acorda asistenţă medicală şi îngrijire de calitate, egală, indiferent de starea socială şi materială, atât în mediu rural cât şi urban”, spune Violeta Caraivan. Ea este de părere că un management de calitate se poate asigura prin aplicarea de măsuri generale şi specifice în domeniu, pentru consolidarea forţei de muncă. “Este vorba despre dezvoltarea infrastructurii, comunicaţii, transport de urgenţă, echipamente medicale, înfiinţarea şi dotarea cabinetelor de urgenţă sau de permanenţă pentru zone greu accesibile, consiliere, şi bineînţeles supravegherea sarcinii de către moaşă. Problemele obstetricale trebuie rezolvate de către medicul specialist. Se impune restabilirea statutului şi a limitei de competenţă pentru moaşa care face teren şi pentru cea din maternităţi, normare adecvată şi, nu în ultimul rând, salarizare corespunzătoare”, mai spune Violeta Caraivan.

CONCLUZII

Preşedintele Comisie Naţionale a Moaşelor din România este de părere că acordarea asistenţei şi îngrijirilor medicale de către asistenţii comunitari îmbunătăţeşte evidenţa persoanelor aflate în dificultate şi asigură intervenţii la timp. “Acordarea asistenţei medicale maternale de către moaşe în comunitate va îmbunătăţi accesul la asistenţa medicală, va ajuta la prevenirea deceselor materne, va preveni apariţia multor probleme postnatale, va reduce rata alarmantă a mortalităţii şi morbidităţii neonatale, va proteja sănătatea femeilor şi a nou-născuţilor, le va salva vieţile”, este convinsă Violeta Caraivan. De asemenea, spune ea, pentru ca fiecare sarcină să fie sigură şi pentru ca nicio femeie să nu moară în timp ce dă viaţă, societatea şi guvernele trebuie să garanteze accesul universal şi egal la serviciile de sănătatea reproducerii. „Cred că este de datoria comună a tuturor actorilor sociali să le garanteze mamelor şi nou-născuţilor drepturile elementare la sarcină, naştere şi recuperare postnatală sigure, oriunde s-ar afla”, a conchis preşedintele Comisiei Naţionale a Moaşelor din România.