Modelele umane pozitive, cea mai importantă sursă de inspiraţie

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Modelele umane pozitive, cea mai importantă sursă de inspiraţie

Monden 04 Martie 2014 / 00:00 693 accesări

Psihologia se interesează din ce în ce mai mult de modelele pozitive pe care fiecare s-ar putea sprijini pentru a învăţa şi a progresa. Este dat ca exemplu ”efectul Mandela”. Influenţa personalităţii lui Nelson Mandela, una curajoasă şi binevoitoare în acelaşi timp, părea să vizeze pe fiecare. Comportamentul lui Mandela în diferite momente din viaţa sa era relatat de toate mass-media din lume, viaţa sa era povestită în şcoli... Dintr-odată, umanitatea părea să adopte fără reticenţă un model, o sursă de inspiraţie.

INFLUENŢA PERSOANELOR POZITIVE În realitate, fiecare om are în forul său interior... propriii Mandela, un Panteon de persoane celebre, în viaţă sau nu, personaje de ficţiune sau persoane apropiate, care există în realitate, pe care le admiră şi care îl ajută să se formeze. Aceste persoane sunt denumite modele, după ce studiile efectuate au demonstrat că ele au o influenţă semnificativă în special asupra alegerilor profesionale ale oamenilor, dar şi a modului în care aceştia se comportă în calitate de părinţi. În timp ce studiile pe marginea acestei probleme, destul de rară, erau până acum de ordin sociologic, astăzi, psihologia pozitivă şi disciplinele de dezvoltare personală se interesează la rândul lor de subiect, în condiţiile în care modele sunt, în acelaşi timp, reperele cu ajutorul cărora fiecare dintre noi se poate cunoaşte mai bine, dar şi călăuzele care ajută la progres.

Florence Lautredou, coach şi psihanalist ce remotivează persoane din structuri de conducere şi cadre, a conceput, plecând de la acest aspect, anumite momente-cheie ale seminarelor sale. ”La începutul anumitor şedinţe de grup, prezint o diaporamă cu mari personalităţi arhetipale din trecut sau din prezent: politicieni precum De Gaulle sau Che Guevara, inventatori precum Einstein sau Freud, artişti precum John Lennon. Astfel reactivez capacitatea participanţilor de a admira”, explică specialista. Apoi, fiecare este chemat să vorbească în faţa persoanelor pe care le apreciază cel mai mult, fie că este vorba despre celebrităţi sau despre apropiaţi, cum ar fi, de exemplu, un bunic sau un profesor. Metamorfoza devine sesizabilă. ”Cineva care vorbeşte despre role model-ul său are ochii strălucitori şi pare să se schimbe sub efectul entuziasmului. Această admiraţie relevă elemente importante la persoana care-şi exprimă entuziasmul: Nu putem să admirăm la alţii decât calităţile care sunt în stare germinală în noi. În caz contrar, am fi insensibili la aceste persoane”, afirmă psihologul.

POTENŢIAL DE EXPLOATAT Tocmai pentru a ajuta dezvoltarea de potenţiale în stare germinală, psihologia pozitivă se interesează de influenţe stimulante. Într-o primă etapă, un cercetător precum canadianul Albert Bandura, care lucra la cunoaşterea socială, a dezvăluit importanţa unor modele tehnice atunci când le adopţi cu obiective precise, a precizat Jacques Lecomte, preşedintele de onoare al asociaţiei franceze de psihologie pozitivă. Ceea ce contează este oportunitatea de a urmări un individ similar propriei persoane (cea care admiră) executând o anumită activitate. Se constituie astfel o sursă de informaţie importantă, care influenţează percepţia de autoeficacitate şi care este denumită ”experienţă vicariantă”. De exemplu, în cazul unui tânăr fotbalist care îl venerează pe Zidane şi care se inspiră din trecutul acestuia. ”Însă, dacă modelul este prea diferit, prea îndepărtat de noi, acest lucru nu mai funcţionează. Un senior care ar dori să practice în continuare fotbalul ar trebui mai bine să frecventeze cluburile veteranilor din regiunea sa decât să revadă meciurile lui Zidane!”, subliniază Lecomte. Există, totuşi, un domeniu în care modelele pot fi mai îndepărtate de noi: domeniul moral. În acest caz, purtătorii de idealuri sunt cei care, la fel ca nişte lumini, ne permit să creştem. Inclusiv sportivul Lilian Thuram a scris o carte despre aceasta: ”Stelele mele negre, de la Lucy la Barack Obama”.

Jonathan Haidt, profesor de psihologie de la Universitatea din Virginia, a ales să numească drept ”elevaţie” această emoţie pe care o încercăm atunci când vedem persoane ce încarnează din plin valori precum libertatea, curajul sau compasiunea. ”Potrivit lui Haidt, elevaţia produce emoţii calde şi îi motivează pe oameni să acţioneze într-un mod mai virtuos”, explică Jacques Lecomte, care este şi autorul unei cărţi despre ”Bunătatea umană”. ”Mai multe studii au arătat că, atunci când un om vizionează un filmuleţ sau citeşte o povestioară care descrie o acţiune a unei persoane altruiste, acest lucru o incită să se manifeste ea însăşi în mod generos şi altruist”, subliniază Jacques Lecomte. Florence Lautredou confirmă: ”Cei care îşi identifică mai bine modelele pozitive, care le frecventează în mod regulat, citind articole sau biografii despre aceste persoane sau gândindu-se adesea le ele, sunt la rândul lor cei care evoluează cel mai bine în viaţă”. Prin urmare, fie că se inspiră din umorul unchiului lor sau din rezistenţa unui Primo Levi, important este ca oamenii să fie capabili să răspundă la această întrebare recurentă: ”Cum ar fi făcut călăuzele mele într-o atare situaţie?”.

Taguri articol


12