Astăzi au loc alegeri în PSD. Pentru orice partid de mărimea celui social democrat şi cu anvergura pe care o are acesta pe scena publică din România, congrese precum cel de astăzi reprezintă veritabile momente ale adevărului. Acum se vor face “adunarea şi scăderea”, adică sumarul politic al ultimilor cinci ani, cu bune şi cu rele, cu victorii şi cu înfrângeri. În funcţie de cel care va fi ales în poziţia de preşedinte, se va putea aproxima linia viitoare a partidului, iar când formaţiunea politică are o asemenea pondere pe plan intern, pot fi estimate pe termen mediu şi consecinţele sociale ale unui astfel de eveniment.

În pofida faptului că PD-L-ul se laudă că ar fi detronat PSD-ul, cel puţin în ultimii doi-trei ani, de pe locul întâi al eşichierului politic, eu cred că puterea social-democraţilor şi sfera lor de influenţă în viaţa publică românească nu s-au diminuat. Cel mai preţios câştig recent al acestui partid a fost transparenţa, ceea ce dovedeşte că reforma sa a început, chiar dacă este departe de a se fi încheiat. Mai este nevoie să vă reamintesc numele grele ale PSD-ului din anii ‘90, spre deosebire de cele de astăzi, ca să înţelegeţi că acest partid s-a normalizat şi s-a democratizat?! Nu ştiu cine va câştiga acum, dar ţin minte că, în 2005, Ion Iliescu era creditat drept învingător sigur, iar atunci când nimeni nu se mai aştepta, Mircea Geoană a înregistrat un adevărat triumf. Nu este exclus, deşi deocamdată pare puţin probabil, după estimările presei, ca un val asemănător să-l răstoarne şi pe actualul preşedinte, la rândul său! Cine ştie? În egală măsură, nu trebuie să ignorăm faptul că, în pofida retragerii candidaturii sale, Adrian Năstase continuă să aibă o uriaşă influenţă în partid, iar opţiunea sa ar putea fi decisivă pentru multe voturi exprimate… Un singur lucru n-aş dori, strict personal, anume ca Vanghelie să capete vreo importanţă mai mare după acest congres, căci n-ar fi de bun augur pentru PSD.

În rest, “câştigătorul ia tot”, nu-i aşa!?