În plin sezon estival, în preajma zilei spiritualităţii marinăreşti, marcată pe 15 august, Muzeul Marinei Române atrage mii de vizitatori. Specificul său şi colecţiile de o mare valoare fac din această instituţie unul din punctele de maxim interes de pe harta turistică a celui care doreşte să se familiarizeze cu bogăţia culturală a oraşului de la malul mării. Una dintre cele mai apreciate piese din colecţia Muzeului Marinei, în faţa căreia vizitatorii zăbovesc îndelung, este monoxila, o ambarcaţiune care are o vechime de aproximativ şapte veacuri. Monoxila este specială şi spectaculoasă nu doar prin vechimea sa, ci şi prin modul în care este construită: lungă de 10 metri şi lată de 0,75 m, ea este realizată dintr-un singur trunchi de stejar. Potrivit muzeografului expert dr. Andreea Atanasiu-Croitoru, denumirea tipului de ambarcaţiune, „monoxilă”, provine din limba greacă, unde „mono” înseamnă „unul”, iar „xilos” se traduce prin „lemn”, adică „un singur lemn”.

„Ambarcaţiunea a fost descoperită într-o zonă mlăştinoasă, la Rapsig, pe Criş şi a fost adusă la Constanţa, în anii ’80. Se pare că transporta sare din Podişul Transilvaniei. Monoxilele erau realizate printr-un anumit procedeu: se nivela, prin cioplire, partea de sus, apoi se puneau legături de paie cărora li se dădea foc. Jăraticul era îndepărtat şi se continua procesul de ardere, până la un anumit moment, când trebuia făcută zona din spate, unde se sprijineau picioarele, pentru a avea stabilitate, apoi se finisa prin cioplire. Era gata în câteva zile. O monoxilă putea transporta până la maximum 12 oameni şi o cantitate mare de sare. Se putea naviga destul de uşor. Tipul acesta de ambarcaţiune îl întâlnim din Antichitate până în Evul Mediu, fiind folosită în navigaţia maritimă costieră, pe râurile interioare şi pe Dunăre. În relatările vremii este avansată o cifră de 200 de monoxile în flota lui Vlad Dracul”, a precizat muzeograful dr. Andreea Atanasiu-Croitoru.

În România, mai există două ambarcaţiuni tip monoxilă în muzeele din Satu Mare şi din Ploieşti. Una dintre ele, cu o vechime de 600 de ani, se află în parcul Muzeului de Artă din Satu Mare. Confecţionată din stejar, aceasta a fost descoperită în anul 1964, îngropată în nisipul de pe malul Someşului, în satul Berindan (în apropiere de Satu-Mare), fiind, mai degrabă, un fragment dintr-o monoxilă care măsura 15 m lungime şi 0,75 m lăţime. O ambarcaţiune tip monoxilă se găseşte şi la Muzeul Judeţean de Istorie din Ploieşti, fiind descoperită în iulie 1998, pe malul râului Teleajen, lângă satul Palanca. Barca are 10,5 m lungime, 0,75 m lăţime în zona centrală şi 0,65 m lăţime în zona capetelor, datarea bărcii fiind stabilită între secolele XV-XVI.