Un pas înainte. Acesta este primul imbold al morcovului cu tufa mare. Pe unii, morcovul îi învaţă să meargă. Un pas înainte. După anumite concepte, un pas înainte înseamnă promovare. Sigur, nu este o regulă generală. Mai nou, morcovul are calităţi energizante. Cu morcovul fixat într-un anumit loc, sînt indivizi care devin extrem de vioi şi de săritori. Sar precum cangurii. Morcovul a devenit emblematic, în anumite situaţii, la răscruce de drumuri. El formează caractere şi revoluţionează conştiinţa cetăţeanului. De foarte multe ori, în funcţie de priorităţi, îl scoate din letargie. Îl trezeşte la realitate. Un politician recunoştea că amar de vreme a fost un biet poet. Ei bine, morcovul, cu valenţele lui morale deosebite, l-a trezit la realitate. “Am devenit mai vigilent” - spune el. Acum, ori de cîte ori aude un foşnet în spatele său, tresare şi se uită în urmă. E destul de complicat să trăieşti cu teama că ai un morcov în fund. Adevărul este că, în acest loc, cel enunţat mai sus, morcovul intră sau creşte spontan. Morcovul ilustrează, în funcţie de profunzime, complexitatea problemei care îl apasă pe cetăţeanul posesor. Uneori, din cîte au constatat specialiştii, creşterea este spontană. Alteori, în funcţie de conjunctură, e lentă. Nu toţi se adaptează rapid cu specificul penetrant al morcovului şi cu funcţiile sale. Pe unii îi deranjează frunzele. Pe alţii vîrful sau grosimea. În funcţie de calibrul morcovului, fiecare se comportă diferit. E, de pildă, un candidat neanunţat la preşedinţie care se străduieşte să-l ignore total. Cu toate că, atenţie, are un morcov enorm între picioare. Se împiedică de el, îl calcă în picioare. Degeaba. Candidatul neanunţat face tot ceea ce îi stă în putinţă să nu-l bage în seamă. Ca să fie cît mai convingător, se urcă pe el, transformîndu-l în tribună a democraţiei personale. Cu toate că nu şi-a anunţat candidatura, cocoţat pe propriul său morcov, ţine discursuri naţiunii. Din cauza caniculei, transpiră abundent şi enervant de mult. Ca să se răcorească, îşi face vînt cu frunzele mari ale morcovului. Ştie ca nimeni altul să le folosească util ca pe un evantai. La rîndul lor, ca să se răcorească, alegătorii se gîndesc să nu-l voteze. Ca efect al rolului său mobilizator, morcovul a dat naţiunii noi filozofi. Din păcate, nimeni nu ţine cont de învăţăturile morcovului! Ca atare, cum ajunge la putere, politicianul îşi face imediat de cap. E suficient să-l slăbească puţin din strînsoare morcovul… Cît stă bine înfipt acolo unde este proptit, cu respectarea principalelor reguli de protecţia muncii, nu-şi prea face de cap. Cum scapă de morcov, datorită indulgenţei de care dau dovadă instituţiile statului, îşi ia nasul la purtare. Morcovul şi-a pierdut de multă vreme calităţile nutritive pentru iepuri. De cînd a intrat în politichie, a crescut în rang. Cei mai frumoşi morcovi îi găseşti în politică, la Cotroceni şi în serele Ridzi. Pentru doamna în cauză, morcovul este o podoabă. Cei mai scumpi morcovi se regăsesc în poşetele doamnei Elenei Udrea. La nevoie, morcovul poate fi folosit ca piele de şarpe sau de crocodil.