Deşi a folosit-o în mod ironic, această expresie, întrebuinţată de Mircea Geoană cu ocazia singurei declaraţii de presă făcute ieri, se referă la el însuşi! Din păcate, cu umor şi cu o metaforă nu salvezi o carieră politică împotmolită prea curând...

Eu urăsc despărţirile, vorba unui scriitor francez, şi din acest motiv despărţirea de Mircea Geoană ca persoană publică îmi lasă un gust amar. Nu mă refer aici la excluderea din PSD şi nici la revocarea din funcţia de preşedinte al Senatului, ci doar la felul în care fostul lider social-democrat nu a ştiut să se retragă de pe scenă, imediat după pierderea alegerilor prezidenţiale din 2009. Pentru că noi asistăm, de fapt, la deznodământul unei serii de evenimente începute atunci, evenimente pe care el le-ar fi putut evita.

Nu vreau să comentez, deocamdată, pentru că apele sunt încă tulburi acum, de partea cui pare a fi dreptatea şi nici ce jocuri subterane am mirosit eu, căci va fi destul timp în zilele viitoare. Când asişti, mai mult omeneşte, decât gazetăreşte, la prăbuşirea răsunătoare a unui politician de prim plan, îi datorezi învinsului o ultimă clipă de respect, oricât ar fi de culpabil... Este ceea ce încerc să fac şi eu în editorialul de astăzi.

Dar, nu mă pot abţine să nu constat ce vocaţie de perdant pe toată linia a avut acest om! Este unicul politician român din ultimii 22 de ani căruia i se potriveşte expresia populară \"ciuca bătăilor\", ceea ce mai mult mă înduioşează, în loc să mă revolte. Azi rămâne ultima zi în care, despre Mircea Geoană, pot spune: \"despre morţii politici, numai de bine\"... Restul, vorbim de mâine!