Primul punct pe ordinea de zi a plenului reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului de ieri a fost citirea textului moţiunii de cenzură a PD-L, intitulată “Educaţia rămîne. Guvernul pleacă”. Aceasta a fost semnată de 132 de deputaţi şi senatori, doi parlamentari retrăgîndu-şi semnăturile de pe document la depunere. Purtătorul de cuvînt al PD-L, Liviu Negoiţă, anunţa, săptămîna trecută, că moţiunea de cenzură a fost depusă la Birourile Permanente ale celor două Camere şi cere demiterea Guvernului, pentru că încalcă în mod flagrant Constituţia. Moţiunea de cenzură susţine că “premierul Tăriceanu încearcă să învrăjbească cetăţenii împotriva profesorilor, spunînd că mărirea salariilor acestora a generat criza din România, în condiţiile în care niciun leu nu a fost încă plătit în plus la salariile celor din educaţie”. Pedeliştii arată în document că Tăriceanu ascunde faptul că fondurile alocate pe anul în curs sistemului de educaţie nu au fost “nici pe departe” cheltuite: “Guvernul a făcut o practică din cheltuiala discreţionară a fondurilor publice trimise în buzunarele clientelei politice şi ale bugetarilor de lux din agenţiile guvernamentale”. În replică, premierul Tăriceanu, care a asistat la citirea documentului, a apreciat că moţiunea de cenzură iniţiată împotriva Guvernului este un gest politicianist: “Nu ştiu ce şanse are moţiunea să treacă. Mi se pare însă că este evident altceva, şi anume că, după începerea campaniei electorale, să depui o moţiune de cenzură este un gest de cea mai pură factură politicianistă, aşa cum ne-a învăţat PD-L în ultimii doi ani. Nu pot să nu remarc că au găsit şi cu cine să se asocieze la acest demers, cu PRM. Această asociere vorbeşte mult despre PD-L, de ce factură este, ce stil de politică face, dacă mai era vreun dubiu”. Reamintim că Executivul a decis, săptămîna trecută, prin ordonanţă de urgenţă, ca legea de majorare a salariilor profesorilor cu 50% să fie amînată pînă în luna aprilie 2009.