Curtea Constituţională a României a trimis către Monitorul Oficial Motivarea deciziei care stabileşte, fără echivoc, că există un conflict instituţional între preşedinte şi ministrul Justiţiei, iar şeful statului trebuie să semneze decretul de revocare a şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi.

Reamintim că, pe 30 mai, CCR a stabilit, cu majoritate de voturi, existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între ministrul Justiţiei şi preşedintele României, generat de refuzul şefului statului de a da curs propunerii de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA. Curtea Constituţională a arătat, în comunicatul oficial privind decizia de existenţă a conflictului instituţional între preşedinte şi ministrul Justiţiei, că şeful statului urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Laura Codruţa Kovesi. "Preşedintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi. Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică, potrivit art.36 din Legea nr.47/1992, Preşedintelui României, prim-ministrului Guvernului României şi Ministrului Justiţiei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I", se arată în comunicatul Curţii Constituţionale. "Decizia CCR valorifică principiul constituţional potrivit căruia procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei. Preşedintele României nu are nici o abilitare legală pentru evaluarea competenţelor profesionale sau manageriale ale procurorilor de rang înalt, spre deosebire de ministrul justiţiei care are astfel de competenţe, stabilite atât la nivel constituţional cât şi la nivel infraconstituţional", afirma, într-o postare pe Facebook, în ziua anunţului CCR, ministrul Justiţiei Tudorel Toader.

În schimb, preşedintele Klaus Iohannis a fost reţinut în declaraţii, în perioada de după decizia CCR, afirmând de abia marţi că va aştepta motivarea CCR referitoare la revocarea şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi, adăugând însă că procurorii nu trebuie să fie "controlaţi politic" şi că aceştia sunt sub autoritatea, nu în subordinea ministrului Justiţiei, arată mediafax. "Aştept motivarea Curţii, pe care o vom citi până o înţelegem sau până înţelegem ceva din ea, după care voi comunica ce trebuie făcut sau ce voi face eu mai exact. Însă la momentul acesta pot să vă spun două-trei lucruri care ţin evident de această temă. Această decizie a Curţii aparent vorbeşte doar despre o chestiune foarte concretă de revocare sau nerevocare a procurorului şef DNA. În realitate, însă, sunt mult mai multe teme care apar, care sunt readuse în discuţie şi care merită discutate. Bunăoară, Statutul procurorilor. Eu, personal, sunt convins şi voi acţiona în consecinţă, evident că procurorii trebuie să fie independenţi. Procurorii în niciun caz nu trebuie să fie controlaţi politic. Procurorii nu pot fi în subordinea unui politician, fie el şi ministru. În consecinţă, orice am face noi, în România, ca stat, trebuie să asigure independenţa procurorilor pentru a garanta o justiţie independentă”, a spus Iohannis.

O decizie fără precedent a fost luată marţi de către judecătorii Curţii, care au sesizat Comisia de la Veneţia, Secretarul General al Consiliului Europei şi Preşedintele Conferinţei Curţilor Constituţionale Europene în legătură cu atacurile împotriva CCR, după decizia care o vizează pe Kovesi. "Plenul Curţii Constituţionale a României, întrunit la data de 5 mai 2018, a hotărât, cu unanimitate de voturi, în prezenţa tuturor membrilor săi, sesizarea Secretarului General al Consiliului Europei, a Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) şi a Preşedintelui Conferinţei Curţilor Constituţionale Europene în legătură cu atacurile virulente declanşate împotriva Curţii Constituţionale, prin care unii reprezentanţi ai unor autorităţi publice, precum şi ai unor partide parlamentare au discreditat şi delegitimat autoritatea acestei instituţii fundamentale a statului - garantul supremaţiei Constituţiei - fiind pusă sub semnul îndoielii obligativitatea deciziilor sale", se arată în comunicatul remis mediafax de către CCR. Totodată, sursa citată arată că acţiunile din ultima vreme sunt de natură să pună în pericol democraţia şi statul de drept. "Chiar îndemnuri adresate populaţiei şi Preşedintelui statului să nu respecte şi să nu pună în aplicare Decizia Curţii Constituţionale nr.538 din data de 30 mai 2018, privind cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională între Ministrul Justiţiei, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, în principal, şi între Guvernul României şi Preşedintele României, în subsidiar, cerere formulată de prim-ministrul Guvernului. Plenul Curţii Constituţionale a considerat că aceste acţiuni sunt de natură să pună în pericol democraţia, statul de drept şi funcţionarea justiţiei constituţionale", se completează în comunicat.

Motivarea CCR a deciziei care stabileşte, fără echivoc, că există un conflict instituţional între Preşedinţie şi Ministrul Justiţiei

DECIZIA Nr.358 din 30 mai 2018 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridicde natură constituţională dintre Ministrul Justiţiei, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte

ValerDorneanu– preşedinte

MarianEnache– judecător

Petre Lăzăroiu – judecător

Mircea Ştefan Minea – judecător

DanielMariusMorar– judecător

Mona-MariaPivniceru– judecător

DoinaLiviaStanciu– judecător

Simona-MayaTeodoroiu– judecător

VargaAttila– judecător

BenkeKároly–magistrate, asistent şef

1. Pe rol se află examinarea cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministrul Justiţiei, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, în principal, şi dintre Guvernul României şi Preşedintele României, în subsidiar, determinat de refuzul Preşedintelui României de a da curs cererii de revocare din funcţie a procurorului- şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi, cerereformulată de prim-ministrul Guvernului.

2. Cererea a fost formulată în temeiul art.146 lit.e) din Constituţie şi alart.11alin.(1) lit.A.e) şi art.34 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.3051/23 aprilie 2018 şiconstituie obiectul Dosarului nr.589E/2018 Consiliului Superior al Magistraturii. Prin urmare, nu se poate vorbi despre un conflict juridic de natură constituțională între autorități publice din moment ce una din părțile între care s-a iscat diferendul nu are calitatea cerută de textul constituțional – aceea de autoritate publică.

3. Dar, chiar dacă am puteatrecepesteacestprimimpediment constituțional, tot nu ne aflăm în prezența unui conflict juridic de natură constituțională, întrucât în speță nu există o situație juridică conflictuală a cărei naștere rezidă în mod direct în textul Constituției. Obligația Președintelui (în măsura în care ea există!) decurge dintr-o dispoziție infraconstituțională, respectivprevederea art.54 alin.(4)din Legea nr.303/2004. Or, Curtea Constituțională areținut că neîndeplinirea unor obligații de sorginte legală nu generează automat conflict juridic de natură constituțională, întrucât eventualaignorareauneiastfeldecompetențe a unei instituții sau autorități publice, fie ea nominalizată în chiar Titlul III al Constituției, nu reprezintă eo ipso o problemă de constituționalitate, ci una delegalitate, pentru că raportul acestora poate fi cenzurat în fața instanțelor dejudecată.

VEZI AICI MOTIVAREA

Redăm, în continuare, părţi din motivare:

Curtea constată că ministrul justiţiei poate fi parte într-un conflict juridic de natură constituţională atât ca reprezentant al ministerului pe care îl conduce pentru aspecte ce vizează competenţa generală a Guvernului, cât şi distinct, în măsura în care există reglementată în sarcina sa o atribuţie/ competenţă constituţională specială şi expresă, care nu are legătură cu competenţa generală a Guvernului, precum în cazul de faţă. Aşadar, autoritatea ministrului justiţiei asupra activităţii desfăşurate de către procurori este o atribuţie/ competenţă proprie acestuia, şi nu o atribuţie/ competenţă constituţională proprie a Guvernului. Faptul că, pentru actele ministrului justiţiei, Guvernul răspunde politic în faţa Parlamentului [a se vedea mutatis mutandis situaţia contrasemnării decretelor preşedintelui României de către prim-ministru în privinţa conferirii unor decoraţii – Decizia nr.285 din 21 mai 2014] nu înseamnă că ministrul justiţiei exercită o competenţă specifică Guvernului, ci reprezintă un aspect al controlului parlamentar asupra Guvernului. Prin urmare, ministrul justiţiei, în temeiul art.132 alin.(1) din Constituţie, îşi exercită o atribuţie proprie în procesul de revocare a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ceea ce duce la concluzia irefragabilă că ministrul justiţiei este parte în acest conflict, şi nu Guvernul sau Ministerul Justiţiei, drept pentru care Curtea urmează a reţine spre analiză cererea principală, cea subsidiară rămânând fără obiect.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, conflictul juridic de natură constituţională presupune acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate ori mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei ori în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor.

Toate aceste aspecte, de ordin legal, nu pot denatura autoritatea constituţională a ministrului justiţiei. Rezultă căPreşedintele României nu îşi poate exercita competenţele legale într-un sens care să afecteze textul constituţional. De aceea, competenţa sa este de control al legalităţii măsurii, şi anume a propunerii de revocare, neputând invoca aspecte de oportunitate sau să realizeze el însuşi o evaluare a activităţii procurorului-şef/ general, astfel cum s-a întâmplat în cazul de speţă. Prin urmare, competenţa decizională a Preşedintelui României se limitează la condiţiile de legalitate a propunerii de revocare înaintate.

Nuse poate aplica teza din art.77 din Constituţie în sensul că Preşedintele ar putea refuza o singură dată propunerea de revocare, acest principiu general recunoscut şi aplicat extensiv de Curtea Constituţională prin Decizia nr.98 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.140 din 22 februarie 2008, putând viza numai situaţia numirilor în funcţie.

Președintele a greșit analizând argumentele de revocare ale ministrului Justiției

Raportat la cauza de faţă, Curtea observă că, în răspunsul său, Preşedintele a considerat că argumentele ministrului justiţiei „nu sunt de natură să creeze convingerea cu privire la oportunitatea măsurii propuse", ceea ce înseamnă că acesta a realizat o analiză a argumentelor ministrului justiţiei şi, printr-un act decizional propriu, a determinat soluţia pe care a considerat-o mai adecvată. Or, o competenţă de verificare a legalităţii propunerii de revocare nu echivalează cu şi nu are drept scop analizarea evaluării realizate de ministrul 64 justiţiei în considerarea art.51 alin.(2) lit.b) din Legea nr.303/2004, astfel cum a procedat Preşedintele României.

Nu este nici rolul Preşedintelui Românieişi nici cel al Curţii Constituţionale de a efectua un control al acestei evaluări pentru că, într-un atare caz, ar denatura rolul ministrului justiţiei şi s-ar transforma în autorităţi de control al modului în care ministrul justiţiei înţelege să îşi exercite competenţa constituţională discreţionară minimală ce se reflectă în evaluarea realizată. Or, Curtea constată că Preşedintele României a realizat în cazul dat o „evaluare a evaluării" ministrului justiţiei, cu alte cuvinte a temeiniciei motivelor cuprinse în propunerea de revocare, plasându-se deasupra autorităţii ministrului justiţiei, ceea ce încalcă art.132 alin.(2) din Constituţie.

Prin urmare, argumentele cuprinse în propunerea de revocare a procurorului din funcţia de conducere, prevăzută de art.54 alin.(1) din Legea nr.303/2004, precum şi temeinicia acestora se subsumează competenţei discreţionare a ministrului justiţiei, şi nu a Preşedintelui României.

Preşedintele României a constatat regularitatea şi legalitatea procedurii de revocare, singurele obiecţii ale acestuia vizând oportunitatea măsurii.