Schimbarea echilibrului de putere. Niciodată soarta UE nu a fost mai ameninţată ca în prezent. Nici Războiul Rece nu a suscitat o ameninţare mai mare ca actuala criză economică. Prăbuşirea sistemelor economice ale statelor din zona euro ca un castel de cărţi de joc trebuie evitată, fiind în joc până şi suveranitatea acestor ţări, ce ar putea ajunge sub tutela unui for financiar internaţional, ca un elev pus la colţ că a rămas fără banii de abonament. Cum recesiunea mondială a afectat economiile dezvoltate şi ţările a căror dezvoltare depinde de acestea, precum România, dependentă de banii trimişi din străinătate de cei plecaţi la muncă, ţările emergente au fost mai puţin afectate şi ies întărite din această criză. Fiind vorba despre ţări foarte mari, care dispun în primul rând de resurse proprii care se absorb pe piaţa locală sau care ajung prelucrate la export cu costuri foarte mici, aceste state dispun de importante rezerve valutare. Problemele din Grupul Ţărilor Cel Mai Puternic Dezvoltate le-au forţat să accepte o remodelare a structurii Fondului Monetar Internaţional (FMI) care va lăsa mai mult loc de decizie şi de absorbţie de fonduri de la China , India sau Brazilia.

Speculaţii. Situaţia din România, pe cât de gravă, nu este una din priorităţile UE, în principal din cauză că nu face parte parte din zona euro, dar şi pentru că toate investiţiile străine făcute în ţara noastră sunt speculative, fiind gândite şi dezvoltate în aşa fel încât să se poată abandona corabia până să se scufunde. Atât cadrul legislativ, cât şi lipsa infrastructurii, dar şi a planuriilor de dezvoltare viabilă pe mai mult de patru ani fac din România doar un teritoriu potrivit pentru externalizarea afacerilor anumitor companii, ceea ce nu se traduce în mod automat prin stabilitatea şi consecvenţa unui proces economic fluent. Investiţiile străine în România au de cele mai multe ori caracter speculativ; cu sume minime în funcţie de mărimea companiei să se scoată cel mai mare profit posibil, care obligatoriu să acopere de câteva ori investiţia iniţială, până când încep să se înregistreze primele pierderi. Acest gen de atitudine a investitorilor nu ajută decât pe moment şi lasă România în categoria furnizorilor de forţă de muncă ieftină, calificată sau nu. România nu a reuşit să stârnească cu adevărat interesul oamenilor de afaceri şi investitorilor care să dezvolte afaceri durabile, ceea ce se va traduce mereu prin nesiguranţa zilei de mâine şi prin speculaţii bursiere ce vor afecta mereu stabilitatea monedei naţionale faţă de euro sau dolar.