Oamenii pot fi împărţiţi în două categorii, cei care se scoală de dimineaţă şi cei care sunt mai activi noaptea. Oamenii de ştiinţă susţin că aceste două categorii, sau cronotipuri, sunt definite prin acţiunea unor gene care determină preferinţa individuală pentru anumite părţi ale zilei. Experienţa comună confirmă aceste descoperiri. Cu toţii suntem înconjuraţi de oameni care se simt foarte bine la muncă, dis de dimineaţă, cu o ceaşcă de cafea în apropiere, dar şi de persoane care abia aşteaptă seara pentru a-şi reveni din amorţeala cotidiană.
Problema identificată de cercetători este că, în societate, persoanele matinale tind să fie răsplătite social mai bine decât păsările de noapte. Cei matinali sunt priviţi ca nişte persoane active şi orientate spre muncă şi carieră, în timp ce aceia care sunt mai activi noaptea sunt consideraţi în mod eronat, în societate, drept nişte leneşi care nu doresc decât să se distreze. “Cât de des trebuie ca premierul britanic, David Cameron, să fie văzut de alegători la jogging, în zori de zi, pentru a înţelege că este întruchiparea omului matinal de succes, plin de vigoare?”, se întreabă retoric o publicaţie britanică, pentru a exemplifica succesul social al categoriei de oameni matinali. “Ar mai fi fost el şeful Guvernului de la Londra, dacă s-ar fi dat jos din pat la ora 3 după-amiaza şi s-ar fi apucat de muncă pe la ora 7 seara? Este posibil ca în zilele noastre să fie numit un premier care să muncească aşa cum o făcea celebrul Winston Churchill, care citea, scria şi lua decizii din pat, de unde nu se ridica niciodată înainte de prânz?”, continuă publicaţia britanică. Mai mult decât atât, prejudecăţile noastre sociale legate de virtuţile trezirii dis de dimineaţă sunt din plin alimentate încă din copilărie de poveşti şi basme, fabule şi şi alte specii literare moralizatoare, care îi blamează pe leneşii ce nu se dau dimineaţa jos din pat.
Conform studiului britanic, aceste prejudecăţi sociale ar trebui combătute pentru că şi oamenii mai activi seara au o serie de calităţi ce ar trebui recunoscute şi apreciate. Aceştia din urmă tind să fie mai creativi, mai inteligenţi, plini de umor şi extrovertiţi, balansează astfel calităţile oamenilor matinali despre care se spune că sunt mai optimişti, proactivi şi conştiincioşi. Acelaşi studiu susţine că aceste două categorii comportamentale sunt reprezentate de cele două emisfere cerebrale, stângă şi dreaptă, respectiv cea analitică şi cea creativă, ambele în mod egal necesare pentru a duce o viaţă de succes. Studiul coordonat de Christoph Randler, profesor de biologie la University of Education din Heidelberg, ajunge la concluzia că persoanele matinale, însă, au o şansă mai ridicată de succes în carieră pentru că sunt mai proactivi decât persoanele care preferă seara. Specialistul britanic a analizat comportamentul a 367 de studenţi care au participat voluntar la acest studiu. Voluntarii au trebuit să precizeze când se simt mai plini de energie şi gata să facă faţă unor situaţii neobişnuite, iar persoanele matinale au fost cele care au susţinut mai frecvent afirmaţii precum “Mă simt în controlul lucrurilor” sau “Îmi fixez obiective pe termen lung pentru mine”.
În anumite medii sociale, starea activă matinală este inevitabilă. În oraşe, majoritatea întâlnirilor importante de afaceri se desfăşoară dimineaţa. Şcolile, pe de altă parte, îi obligă pe adolescenţi la o viaţă matinală atunci când totul în viaţa lor, explozia hormonală, relaţiile sociale, timpul alocat studiului şi temelor, îi împinge spre activitate în cursul serii. Însă pot fi aceste cronotipuri schimbate voluntar sau suntem condamnaţi să aparţinem unei singure categorii, fără a putea schimba nimic? Christoph Randler susţine că schimbarea este oarecum posibilă, dar procesul poate fi extrem de dificil. Schimbarea cronotipului este însă vizibilă la nivelul categoriilor sociale pe vârste. Astfel, dacă adolescenţii sunt de obicei mai activi în cursul serii, între vârsta de 30 şi 50 de ani, raportul dintre cele două categorii se echilibrează, pentru ca după 50 de ani, majoritatea oamenilor să aparţină tipului matinal. Adevărata provocare socială, susţine cercetătorul, este pentru companii, care ar trebui să înveţe să accepte şi să profite de calităţile “păsărilor de noapte”.