Depăşirea momentului istoric al integrării României în Uniunea Europeană face ca ţara noastră să fie atent monitorizată în domeniul circulaţiei forţei de muncă. Faptul că muncitorii români sînt acceptaţi cu greu în spaţiul comunitar este un fapt demonstrat de interdicţiile impuse de multe state europene, chiar de la 1 ianuarie. În afara Franţei care a acordat aceleaşi drepturi lucrătorilor detaşaţi în construcţii, lucrări publice, restaurante, hoteluri şi în sectorul medical, puţini sînt cei care îi aşteaptă pe români cu braţele deschise. Potrivit reprezentanţilor Departamentului pentru Munca în Străinătate (DMS), detaşarea lucrătorilor dintr-un stat membru al UE, într-o altă ţară comunitară, se realizează prin aplicarea unui singur set de asigurări sociale. Românii care se deplasează într-un alt stat comunitar în vederea desfăşurării unor activităţi lucrative vor fi asiguraţi în ţările în care îşi au locurile de muncă. Cea mai importantă excepţie de la legislaţia comunitară constă în posibilitatea ca cetăţenii români detaşaţi să fie protejaţi în ţara unde îşi desfăşoară activitatea propriile firme. Menţinerea raporturilor legale între firmele care realizează detaşarea şi angajaţi se realizează prin respectarea drepturilor contractuale. Totuşi, sînt şi situaţii în care este exclusă din start posibilitatea de aplicare a normelor referitoare la detaşare, mai ales dacă societăţile româneşti detaşează salariaţii unei alte firme din ţara în care îşi are sediul. Specialiştii DMS susţin că detaşarea unui lucrător pe teritoriul unui alt stat membru presupune obligaţia firmei de a se îngriji de toate aspectele protecţiei sociale, prima etapă fiind reprezentată de eliberarea unui „Certificat cu privire la normele juridice aplicabile” (formularul E 101). Acesta este valabil cel mult un an şi trebuie solicitat, înainte de începerea perioadei de detaşare. Dacă detaşarea este mai mare de un an, angajatul român poate rămîne supus sistemului social din ţara de origine, însă numai în urma acordului instituţiei competente. În situaţiile în care durata preconizată a detaşării este de maxim trei luni, autorităţile competente din viitorul stat în care vor lucra românii eliberează formularul E 101, însă doar cu textul aferent: „Detaşare de pînă la trei luni conform Hotărîrii 148 a Comisiei Administrative a Comunităţii Europene, din data de 25 iunie 1992”. Suspendarea temporară a activităţii pe parcursul perioadei de detaşare, indiferent de motivaţia concediului sau a cazurilor de boală, nu înseamnă o sistare a activităţii.