Dovadă clară că i-au cam murit lăudătorii, Traian Băsescu a început să-i ducă dorul doamnei Mona Muscă. Sigur, o are în dreapta sa pe Elena Udrea, dar dumneaiei este mult prea vulcanică. E nevoie în partid şi de o manifestare a grijii materne, pentru că rolul tatălui este jucat magistral de Theodor Stolojan. Cîndva, Mona Muscă se număra printre lăudătorii activi ai preşedintelui, singura în măsură să-i pună pe frunte aura de mare conducător. Faţă de stilul laudativ extrem de mieros al domnului Boc, doamna Muscă transmitea ceva din personalitatea mamei lui Ştefan cel Mare, bine cantonată pe stînca ei cea neagră. Nici Stolo şi nici Boc, în ciuda străduinţei lor nemăsurate, nu au putut egala talentul de care dispune Mona Muscă în materie de laude aduse conducătorului iubit. Omeneşte vorbind, chiar dacă unii înţeleg mai greu acest mecanism, este de înţeles suferinţa îndelungată a preşedintelui şi graba acestuia de a o reabilita pe doamna în cauză, pentru că este exclus ca Emil Boc să facă ceva de capul lui… Pentru cine nu a aflat, precizez că PD-L a anunţat, prin vocea micuţului Boc, că susţine candidatura la alegerile parlamentare a Monei Muscă, dornică să se reabiliteze rapid după episodul scandalos cu dosarul său de la Securitate. La momentul respectiv, favorita preşedintelui a reuşit să se acopere de ridicol prin declaraţiile sale contradictorii de la o zi la alta, manevrînd minciuna după cum i-a venit dumneaei bine. Ne-am convins, încă de atunci, că, în PD-L, ca şi în alte partide, de altfel, există adevăraţi artizani ai minciunii şi demagogiei şi că, în rest, toate ieşirile la rampă ale domnilor politicieni sînt de faţadă. Inclusiv ale preşedintelui Băsescu, care nu se jenează niciodată să ne ţină discursuri, să ne dea chiar lecţii, despre moralitate, mimînd reacţiile unui anticomunist convins! Ca şi în alte situaţii de acest gen, în care minciuna cu picioare scurte este reprezentată de vorba lungă a prezidentului, PD-L reuşeşte performanţa de a-şi da singur la gioale. Cu Mona Muscă în frunte, la parlamentare, PD-L speră să obţină victorii multe! Mizînd, desigur, pe naivitatea acelor alegători care nu contenesc să se uite cu admiraţie în gura lui Băsescu, obişnuit să ţină capul de afiş al spectacolelor ieftine de circ politic. Sigur, cum preşedintele este de-a dreptul diabolic în materie de scenarii politice, te poţi aştepta la orice. După ce a condamnat cu vehemenţă securitatea şi comunismul, o ia din nou în braţe pe Mona Muscă! Ori e demagogie curată, ceea ce poate fi contabilizat ca o sfidare a electoratului, ca şi cum i se rupe de toate cele ce sînt, ori avem de-aface cu o acţiune perversă de compromitere a PD-L! Pe frontul băscian, nimic nu este imposibil, fie că este vorba de o mînă proastă, de un prelungit ghinion politic, fie că e vorba de o diversiune în faşă. Înainte de a exploda bomba mediatică, de-a dreptul demolatoare, cu Mona Muscă, PD-L s-a clătinat sub greutatea jocului de scenă a unui alt personaj controversat. Dumitru Dragomir, căci despre el este vorba, a anunţat, cu surle şi trîmbiţe, că este unul dintre favoriţii pedeliştilor la alegerile parlamentare, motiv pentru care îşi dă demisia fără regrete din PRM! Din acel moment extrem de jenant, barca PD-L a început să intre serios la apă. Degeaba a ieşit, îmbujorat la faţă ca o cameristă pălmuită, Emil Boc în faţa naţiunii, străduindu-se să dreagă busuiocul! În ultima vreme, PD-L seamănă cu un partid care îşi dă singur palme, fiind pus în situaţia de a face faţă cu greu asaltului unor Mitici. Să fie întîmplătoare toate aceste dezacorduri ruşinoase din interiorul partidului? Mă refer la rateurile candidaţilor nominalizaţi de Băsescu la alegerile locale, la scandalul de la Constanţa, la Mitică Dragomir şi, evident, la zborul în zig-zag al muştei pedeliste. Dacă observaţi, avem de-a face cu o consecvenţă a unor întîmplări politice menite să decredibilizeze PD-L. Să fie oare Traian Băsescu străin de tot ceea ce pare a fi opera unui diavol politic? Îmi amintesc că, într-o perioadă anume, se vorbea pe la colţuri de o tentativă a sa de a-şi arunca propriul partid peste bord. În cîteva rînduri, s-a dezis de PD-L. Poate a făcut-o de formă, poate nu! Cum drumurile politichiei sînt încurcate, nu se ştie niciodată care este preţul adevărat pentru o şansă în plus ca să-ţi salvezi pielea!