Solistul formaţiei constănţene Supermassive, Alexandru Adrian Nicoară, alias Taz, a fost, sâmbătă noapte, protagonistul unei petreceri inedite în clubul Goblin, în cadrul căreia şi-a etalat calităţile de DJ, reuşind să creeze o atmosferă incendiară cu ritmuri de indie, electro, alternative&britpop, dubstep sau chiar pop. Cu această ocazie, Taz a oferit un interviu cotidianului „Telegraf”, în care a vorbit despre cum se împacă statutul de solist cu cel de DJ şi ce preferinţe sau planuri are în materie de muzică.

Reporter (R): Cum se îmbină statutul de solist cu cel de DJ?

Taz (T): Nu este prima oară când fac pe DJ-ul. Am participat la mai multe evenimente la care am pus muzică însă e pentru prima oară când fac acest lucru în Goblin, unde mă simt excelent şi am văzut că publicul a fost receptiv, mi-a oferit încredere. Este frumos să cochetezi cu ambele, să demonstrezi că ai lucruri de spus pe plan muzical.

R: Ce preferaţi să fiţi mai mult, solist sau DJ?

T: În mod clar, prefer să fiu solist. Ca DJ pot spune doar că experimentez.

R: Ce aveţi în agendă cu formaţia Supermassive pentru perioada următoare?

T: Avem câteva piese pregătite, momentan nu le cântăm live pentru că nu au fost publicate. Mai lucrăm încă la ele. Vor fi gata prin primăvară şi sperăm ca până în vară să ajungă să fie difuzate la radiouri. Acest lucru nu înseamnă că vom scoate neapărat şi un album, fiecare dintre membrii Supermassive fiind angrenaţi şi în alte proiecte, cu alte trupe.

R: Ce artişti vă inspiră sau v-au influenţat?

T: În mare parte Muse, Arctic Monkeys, Franz Ferdinand, adică trupele mele preferate, pe care le ascult zi de zi. Însă apreciez şi ascult un număr mult mai mare de trupe şi artişti, nu doar rock. Ascult şi rap, şi dubstep, şi Michael Jackson.

R: Este plin de liceeni la concertele de rock şi rap. Ce explicaţii găsiţi pentru acest fenomen?

T: Nu o să uit niciodată perioada liceului. Eram şase prieteni care ascultam stiluri diferite. Eu preferam punk, altul electro, altul rap, altul heavy metal. Mergeam împreună la evenimente diverse. Asta se întâmplă şi acum. Adolescenţii sunt mult mai porniţi pe stilul lor preferat, au mai mult timp, se mobilizează altfel la concerte, sunt mai rebeli, le plac curentele mai underground. După o anumită vârstă, ascultătorii devin mai deschişi spre alte stiluri.

R: De câţiva ani s-au înmulţit formaţiile de liceu, formate din copii talentaţi care nu ajung pe piaţa muzicală. Cum vedeţi acest lucru?

Taz: E un lucru foarte bun, înainte nu prea erau săli de repetiţii, localuri specifice. La vârsta aceasta este bine ca tinerii să se manifeste liber prin muzică. Piaţa s-a schimbat şi oricum până să ajungă acolo, un tânăr artist trebuie să ştie exact ce vrea şi să capete experienţă. Muzica ascultată în liceu sau studenţie te ghidează toată viaţa.