Oamenii de ştiinţă au descoperit că sunetele relaxante ale unui menuet de Wolfgang Amadeus Mozart au stimulat capacitatea copiilor şi a oamenilor în vârstă de a se concentra la o sarcină şi de a ignora informaţiile în plus. În schimb, muzica disonantă are efectul contrariu, arată cercetarea realizată de Nobuo Masataka, din cadrul Universităţii Kyoto din Japonia, şi de Leonard Perlovsky, de la Universitatea Harvard.

Studiul sugerează că muzica, artă despre care mulţi cercetători cred că este un produs secundar al evoluţiei, a jucat, de fapt, un rol activ în dezvoltarea oamenilor. Cercetarea descrie un experiment în care cercetătorii au apelat la 25 de băieţi în vârstă de 8 sau 9 ani şi la 25 de persoane cu vârsta între 65 şi 75 de ani. Toţi participanţii la studiu au realizat o variantă modificată a testului Stroop, în care un cuvânt ce descrie o culoare este scris cu o culoare diferită (de exemplu, cuvântul „roşu“ este scris cu litere verzi). Pe măsură ce o serie de cuvinte era afişată pe ecranul unui computer, participanţilor li s-a cerut să spună cât pot de repede cu ce culoare sunt scrise literele, ignorând culoarea descrisă de cuvânt. Participanţii au efectuat testul de trei ori: o dată când în fundal se auzea un menuet compus de Mozart, altă dată când ascultau o variantă modificată a fragmentului muzical ce conţinea numeroase pauze disonante şi în cel de-al treilea caz, în linişte. Rezultatele au fost la fel şi în cazul copiilor, şi în cel al persoanelor în vârstă. Timpii de reacţie erau semnificativ mai rapizi atunci când ascultau Mozart, faţă de atunci când rezolvau sarcina în tăcere, iar numărul greşelilor era, totodată, mai mic atunci când menuetul lui Mozart se auzea în fundal. În schimb, atunci când se auzea fragmentul de muzică disonantă, timpii de reacţie erau mai lenţi, iar rata greşelilor era mult mai mare.

Muzica consonantă, adică muzica ce produce o senzaţie plăcută de stabilitate şi întregime, ar putea avea o funcţie cognitivă importantă, de a elimina interferenţele cognitive. Această valoare concretă explică de ce oamenii au evoluat treptat astfel încât să prefere muzica consonantă în dauna celei disonante. Cu toate acestea, şi muzica disonantă are anumite beneficii, printre care este posibil să se numere acceptarea situaţiilor dificile, precum moartea unei persoane apropiate. Noua cercetare augmentează un studiu realizat, anul trecut, de aceeaşi echipă de cercetători, în care se arată că muzica lui Mozart ne ajută să gestionăm disonanţa cognitivă, adică acel disconfort pe care îl simţim atunci când realizăm că două credinţe la care aderăm se contrazic. Împreună, cele două studii sugerează că muzica ne ajută să vedem o situaţie complexă şi confuză într-un mod mai clar, ajutându-ne să o gestionăm mai eficient, o abilitate care facilitează evoluţia umană.