La prima vedere, Lorena Larisa Pela pare a fi o adolescentă obişnuită. Însă, la cei 16 ani ai săi, frumoasa bănăţeancă, elevă în clasa a X-a la un liceu cu profil umanist, filologie-istorie, şi-a adăugat în palmares, în aceste zile, primul trofeu din cariera sa muzicală: „Dobroge, mândră grădină”, la secţiunea Interpretare. Festivalul Naţional pentru Copii şi Tineri „Dobroge, mândră grădină” s-a desfăşurat pe scenele din Eforie, Mangalia, Albeşti, Pecineaga, Mihail Kogălniceanu, în perioada 17 - 22 iunie, bucurându-se de participarea a numeroşi solişti vocali, instrumentişti, dar şi a ansamblurilor folclorice reprezentând toate zonele etnografice ale ţării.

Reporter: Ce înseamnă pentru tine performanţa obţinută la cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Naţional pentru Copii şi Tineri „Dobroge, mândră grădină”?

Lorena Pela: Trofeul „Dobroge, mândră grădină” înseamnă extraordinar de mult, mai ales că am bătut atâţia kilometri până aici, din Banat la malul mării. Am muncit foarte mult şi, în sfârşit, rezultatele se văd. Am participat la multe competiţii, unde am obţinut premii, dar acesta este primul trofeu, de care sunt tare mândră.

Rep.: De la ce vârstă ai început să îndrăgeşti folclorul?

L. P.: Cânt de la vârsta de cinci ani. Am făcut trei ani pian, iar de la vârsta de şapte ani, am început să cânt vocal. De nouă ani cânt muzică populară şi particip la concursuri naţionale şi internaţionale.

Rep.: Cine te-a îndemnat să mergi pe calea cântecului popular?

L. P.: Părinţii mei au fost întotdeauna lângă mine. Tatăl meu a cântat nouă ani la vioară, iar eu, de mică, obişnuiam să cânt lângă el şi bunicii mei. Au observat că îmi place muzica şi s-au decis să mă dea la lecţii de canto.

Rep.: Urmezi cursurile unui liceu de artă?

L. P.: Am optat pentru un liceu teoretic, pentru că muzica face parte, deja, din viaţa mea. Am primit şi sfaturi să continuu cu muzica, dar nu să fac neapărat studii. Muzica populară o simţi, nu o înveţi.

Rep.: În afară de Banat, îţi mai este dragă o altă zonă etnografică?

L. P.: Bineînţeles că, în sufletul meu, Banatul e... fruncea. Însă toate zonele etnografice au frumuseţea lor, specificitatea cântecului, a graiului şi a portului popular. Îmi plac foarte mult Andreea Voica, Nicoleta Voica, Ramona Viţa şi regretata Mariana Drăghicescu.

Rep.: Îţi mai găseşti timp şi pentru alte pasiuni?

L. P.: Îmi place foarte mult sportul. Am făcut patru ani badminton şi handbal. Îmi place să fiu sănătoasă şi să mă menţin în formă, în acelaşi timp, pentru că sportul înseamnă sănătate.