Astăzi începe aici, la Namur, a 22-a ediţie a Festivalului Internaţional al Filmului Francofon. De mulţi ani, cineaştii români au cale liberă în programul prestigioasei manifestări. Au fost în jurii, au luat premii, au încîntat spectatorii. Piţa, Pintilie, Caranfil, Puiu, Muntean sînt în lista francofoniei belgiene ca autori români de clasă. Nu ştiu dacă trebuie să insist pe această linie. Este atît de evident că belgienii simt româneşte, la fel cum românii au în sînge latinitatea şi, implicit, francofonia. Deschiderea walonă este generoasă. În acest an va fi chiar şi o secţiune flamandă, aici, în capitala cinematografului francofon.

Pe noi, acum, ne preocupă, desigur, participarea românească. Două filme vor intra în competiţie. Unul este semnat de Nae Caranfil – „Restul e tăcere”, care intră în competiţie în prima săptămînă a festivalului, în primul week-end. La începutul săptămînii următoare un scurt-metraj românesc, „Valuri” de Adrian Sitaru prefaţează la Eldorado un titlu din competiţia lung-metrajelor. Ambele filme vin de la Locarno, dar ele reprezintă, de fapt, cinematografia românească într-un moment fast, al cărui centru de greutate şi de excelenţă este revelat graţie prestigioasei „Palme d\'Or” de la Cannes-ul anului 2007, premiul atribuit lui Cristian Mungiu.

Dacă e să rămînem într-o zonă tangenţială, ar fi de remarcat medalionul consacrat creaţiei actoriceşti purtînd numele „Kristin Scott Thomas”, o englezoaică francofilă. „O vară de neuitat” de Lucian Pintilie este prezentat ca regal actoricesc într-o selecţie mai mult decît sugestivă. Din bogata filmografie a interpretei sînt alese puţine titluri, iar faptul că „Vara de neuitat” va fi aici proiectată vine să certifice interesul faţă de talentul cinematografic românesc.

Vom reveni cu amănunte de la faţa locului.