NATO are nevoie de 10.000 de militari în plus în Afganistan, pentru a supraveghea alegerile prezidenţiale din acest an, a afirmat, luni, în faţa Parlamentului belgian, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jaap de Hoop Scheffer. ”Alegerile necesită un efort suplimentar”, a precizat Jaap de Hoop Scheffer, estimînd acest efort la 10.000 de oameni în decurs de patru luni, în faţa comisiilor de Relaţii Externe şi de Apărare, din cadrul Senatului şi a Camerei Inferioare belgiene. Dacă data alegerilor prezidenţiale afgane nu a fost încă fixată, preşedintele afgan, Hamid Karzai, în vîrstă de 52 de ani, aflat la putere de şapte ani, îşi menţine pronosticuri favorabile, chiar dacă a fost ţinta criticilor recente ale lui Jaap de Hoop Scheffer, pentru ineficacitatea Guvernului său în faţa corupţiei şi a traficului de droguri.

Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate (ISAF), aflată sub comanda NATO în Afganistan, numără aproximativ 52.000 de militari. Cererea de suplimentări temporare a secretarului general este independentă de intenţia Washingtonului de a trimite în acest an între 20.000 şi 30.000 de soldaţi care să se alăture celor aproximativ 32.000 de militari americani deja prezenţi în Afganistan. Noul preşedinte american, Barack Obama, a anunţat o schimbare a priorităţilor, cu o retragere graduală a trupelor americane din Irak, în beneficiul Afganistanului, ţară pe care a decretat-o ”un front al războiului împotriva terorismului”.

În faţa parlamentarilor belgieni, secretarul general al NATO a recunoscut totuşi, că nu va fi uşor să găsească trupe suplimentare în această perioadă de criză financiară. Jaap de Hoop Scheffer a evocat un posibil angajament al forţei de reacţie rapidă a NATO, Forţa de Răspuns NATO (NRF), dar a admis în acelaşi timp că nu exista niciun consens între aliaţi privind acest subiect. Această forţă este considerată ca o rezervă cu o înaltă funcţie strategică, folosită ca avangardă în teatrul de operaţiuni, în aşteptarea părţii principale a trupelor, imediat ce se decide o intervenţie, de unde şi reticenţa anumitor ţări, în special Franţa, de fi folosită în alte scopuri.