NATO este din nou în cărţi şi trebuie să acţioneze rapid şi decisiv pentru a-şi consolida prezenţa în Europa de Est, susţine jurnalistul Edward Lucas, într-un articol apărut pe site-ul Europeanvoice.com. Principiul simplu al Articolului 5 din Tratatul Nord-Atlantic, potrivit căruia un atac asupra unui membru al Alianţei este un atac asupra tuturor, reprezintă descurajarea finală, însă tocmai caracterul său îl face vulnerabil la provocări de felul celor din estul Ucrainei. Vor risca, însă, SUA un adevărat război termonuclear global pentru a-i opri pe cazaci să ia cu asalt o staţie de poliţie locală din estul Letoniei? Marele pericol pentru NATO şi pentru lume, explică Lucas, este că Rusia consideră că răspunsul la această întrebare este negativ şi încearcă să joace la cacealma către o altă victorie. Pentru a evita acest lucru şi toate greşelile de calcul periculoase şi accidentele potenţiale care ar putea fi implicate, Alianţa trebuie să acţioneze rapid şi decisiv pentru a-şi consolida prezenţa în regiune.

În mod lăudabil, NATO a elaborat deja planuri de urgenţă, iar anul trecut a demarat exerciţii. Cu toate acestea, dezechilibrul dintre ameninţare şi capacităţi este încă şocant. Potrivit un raport al think-tank-ului Center for European Policy Analysis (CEPA), dintre cei 66.217 de militari americani prezenţi în Europa, 66.081 sunt deplasaţi în Europa de Vest şi, la fel, bazele majore ale NATO. Această configuraţie datează de pe vremea ”principiului celor trei de nu”, stabilit la momentul în care Alianţa s-a extins spre Est. Potrivit acestui principiu, Alianţa nu are nicio intenţie, niciun plan şi niciun motiv de a plasa active militare importante în noile state membre. În prezent, notează Lucas, comportamentul Rusiei a transformat această negaţie într-o afirmaţie. Pentru început, raportul menţionat susţine că SUA ar trebui să mute o unitate de teren în regiune, spre exemplu, Regimentul 2 de Cavalerie Stryker, în prezent staţionat la Vilseck, Germania. De asemenea, explică acesta, ele ar trebui să dezvolte apărările aeriene şi să îmbunătăţească infrastructurile de apărare în statele baltice şi în Polonia. În plus, notează Lucas, în condiţiile în care există spaţiu din belşug, iar terenurile sunt ieftine în partea de est a Europei, SUA ar putea economisi bani prin mutarea 52 Fighter Wing (ramură a aviaţiei americane) în România, în loc de Aviano (Italia), aşa cum este planificat în prezent. În al doilea rând, NATO ar trebui să exploateze punctele tari şi de preocupare ale noilor state membre. Spre exemplu, dezvoltarea centrului de excelenţă dedicat apărării cibernetice din Estonia (după atacurile cibernetice din Rusia, din 2007) a transmis un mesaj clar în ceea ce priveşte angajamentul acestei ţări pe câmpul de luptă digital. În al treilea rând, o presiune coordonată asupra activităţii serviciilor secrete ruseşti în toate ţările membre ale UE şi NATO este de mult timp aşteptată. În această privinţă, ţări nemembre NATO, cum ar fi Suedia și Finlanda, au multe de oferit, explică jurnalistul.