Cele cinci baze pe care NATO intenţionează să le construiască în Europa de Est pentru a contracara ameninţarea rusă sunt în Polonia, România, Lituania, Letonia şi Estonia, a anunţat, duminică, cotidianul german ”Frankfurter Allgemeine Zeitung”, citat de ”Moscow Times”. Bazele vor fi folosite pentru logistică, pentru misiuni de recunoaştere şi planificare şi vor avea personal multinaţional permanent, cuprins între 300 şi 600 de angajaţi în fiecare bază, potrivit cotidianului german. Acest personal exclude trupele actuale, a căror mobilizare în Europa de Est este limitată de tratatul din 1997 dintre Rusia şi NATO. Contingente mici de trupe NATO vor fi prezente la aceste baze tot timpul, susţine cotidianul, citând informaţii secrete despre acest plan. În plus, NATO va avea o forţă de reacţie rapidă de 4.000 de persoane, pregătită să se mobilizeze în est în decurs de două până la şapte zile.

Planul va fi discutat la summitul NATO din această săptămână. Documentul clasifică explicit Rusia ca o ameninţare şi susţine că suplimentarea prezenţei NATO în est este justificată de protejarea noilor membri ai alianţei faţă de Rusia. Rusia a anunţat public că intenţionează să îşi consolideze apărarea în est, săptămâna trecută, dar nu a oferit detalii. Organizaţia s-a extins în anii 1990 şi 2000 pentru a include ţările est-europene care au fost anterior membre ale Pactului de la Varşovia, condus de Moscova. Polonia, ţările baltice şi Canada au cerut anularea Actului Fondator Rusia - NATO din 1997, potrivit ”Der Spiegel”, care citează surse din cadrul NATO şi al Guvernului german. NATO a acuzat Rusia, săptămâna trecută, că a trimis un contingent militar limitat în estul Ucrainei, pentru a ajuta insurgenţa pro-rusă din această regiune. Oficial, Moscova neagă că susţine rebelii. NATO a suspendat cooperarea cu Rusia în mai, în urma conflictului din Ucraina.

”Ceea ce contează este ca pe viitor să existe o prezenţă mai vizibilă a NATO în Europa de Est”, a declarat secretarul general, Anders Fogh Rasmussen. Potrivit acestuia, Rusia şi-a crescut cu 50% cheltuielile cu securitatea în ultimii cinci ani, pe când, în ţările aliate, ele au scăzut cu 20%. Însă în criza ucraineană, până în prezent, cel mai bun mijloc de presiune a fost economic, nu militar, a declarat Lute. ”NATO ţine să rămână o organizaţie defensivă”, confirmă un diplomat, ”dar este necesar să ne pregătim pentru o situaţie în care relaţia cu Rusia va fi proastă pentru mult timp”.

ÎNAPOI LA APĂRAREA COLECTIVĂ Criza ucraineană determină NATO să se recentreze asupra unuia dintre fundamentele organizaţiei, şi anume apărarea colectivă, pentru a descuraja orice încercare de atac, în contextul în care aliaţii s-au aventurat, în ultimii ani, foarte departe de Europa, până în Afganistan. ”NATO revine la originile sale: se va concentra înainte de toate asupra apărării colective, după 20 de ani de operaţiuni care ne-au oferit multă experienţă, în contextul în care ne confruntăm cu provocări la care nu ne aşteptam”, rezumă Douglas Lute, ambasadorul american la Alianţa Nord-Atlantică.

După prăbuşirea Zidului Berlinului, NATO a efectuat o serie de operaţiuni în Balcani, împotriva pirateriei în largul coastelor Somaliei şi în Afganistan, în urma atentatelor de la 11 septembrie 2001. Părerile despre bilanţul acestei din urmă misiuni - cea mai lungă, cea mai importantă şi cea mai îndepărtată de Europa din istoria Alianţei Nord-Atlantice - sunt împărţite. Anexarea Crimeei de către Rusia, în martie, a amintit brusc Alianţei Nord-Atlantice că instabilitatea ameninţă în vecinătatea imediată. ”În acest context, summitul NATO din Ţara Galilor de joi şi vineri este istoric”, subliniază Lute. ”Însă este foarte puţin probabil să se decidă o intervenţie militară deschisă. Nu există sprijin în acest sens în Alianţa Nord-Atlantică”, avertizează directorul Institutului londonez Chatham House, Robin Niblett, în opinia căruia summitul va reprezenta ocazia ca NATO să-şi demonstreze credibilitatea. NATO se confruntă cu un mediu strategic diferit faţă de cel de acum şase luni - un an, fiindcă ameninţările se intensifică pe flancul de est, cu Ucraina, şi pe flancul de sud, cu Siria, Irakul şi Sahelul, rezumă diplomatul. ”Toată lumea este de acord că este necesară reechilibrarea misiunilor strategice ale Alianţei în favoarea apărării colective. Aceasta este o recentrare asupra fundamentelor. Mulţumim, Putin, lucrurile sunt clare cu ajutorul tău”, afirmă, în glumă, unii diplomaţi de la sediul de la Bruxelles al NATO, care sărbătoreşte anul acesta 65 de ani de la înfiinţare. Principiul „toţi pentru unul“ în caz de atac asupra unui stat membru se află în centrul Tratatului Atlanticului de Nord, în articolul 5. O asigurare de viaţă împotriva oricărui atac de care Ucraina, care nu este membru NATO, nu poate să beneficieze. Însă ţări din fostul bloc din Europa de Est care s-au alăturat Alianţei Nord-Atlantice - statele baltice, Polonia, Bulgaria, România - se tem că pot avea aceeaşi soartă, dacă Occidentul nu reacţionează în mod ferm.

Ucraina vrea să reia procesul de aderare la NATO, întrerupt în 2010 de către o putere care, la vremea respectivă, s-a reorientat în mod clar către Rusia. Alianţa Nord-Atlantică şi-a întrerupt cooperarea practică cu Rusia foarte rapid după anexarea Crimeei. Retorica sa faţă de Moscova a devenit foarte marţială. Într-un război al comunicării, care face ravagii, ea a difuzat fotografii prin satelit care arată prezenţa trupelor ruseşti în Ucraina. Exerciţiile militare dintre aliaţi au fost consolidate în mod considerabil în Europa de Est, iar o serie de măsuri de reasigurare au fost adoptate în statele baltice şi Polonia, prin trimiterea de avioane de luptă sau în România, prin trimiterea de fregate în Marea Neagră. Strategii NATO au fost surprinşi de rapiditatea de care a dat dovadă armata rusă, capabilă să mobilizeze 15.000 de oameni în două zile, fără preaviz, subliniază un diplomat. Ca răspuns, un plan de pregătire pentru acţiune (Readiness action plan, RAP) vizând să desfăşoare trupe în câteva zile urmează să fie adoptat în Ţara Galilor, iar anumite ţări - ca Polonia - s-au angajat să-şi crească bugetele alocate Apărării.