„TEMBELISM, CARE FRIZEAZĂ PROSTIA” Discursul Regelui în Parlament va rămâne un moment solemn de preţuire a istoriei româneşti, trecute, prezente şi viitoare. În schimb, neonorarea invitaţiei la eveniment din partea mai marilor democrat liberali, în frunte cu şeful statului şi premierul, va lăsa o pată uriaşă pe imaginea PDL-ului care nu se va spăla cu niciun fel de înălbitor, oricât de „creştini” şi susţinători ai istoriei vor vrea să pară democrat liberalii. Scriitorul Andrei Pleşu spune într-un editorial că personal a \"roşit\" pentru fiecare din demnitarii absenţi de la discursul Regelui, dovedind ruşinea, exact ceea ce le lipseşte democrat liberalilor. \"Să ai şansa de a fi contemporan cu o efigie de asemenea calibru şi să treci ţanţoş pe lângă ea e o specie de tembelism, care frizează prostia. Niciunul dintre alibiurile pe care şi le-au fabricat, din timp, marii absenţi nu ţine. Era vorba, în fond, de o întrerupere de o jumătate de oră a „agendei” zilnice, pentru a face o probă minimală de decenţă. Au ratat o mare ocazie de a fi cuviincioşi şi de a-şi manifesta libertatea interioară\", scrie Pleşu. El observă că \"nici activiştii PDL aliniaţi servil, cu argumente „rezonabile”, îndărătul şefilor lor n-au făcut o figură mai brează\", cu o singură excepţie, Theodor Paleologu, iar din Guvern au onorat evenimentul „Predoiu şi doi miniştri maghiari\". \"Uluitor e faptul că membrii PDL au invocat manipularea politică a discursului regal, când tocmai absenţa lor nătângă a lăsat loc acestei manipulări\", crede Pleşu.

CUVINTE IMPUNĂTOARE Pleşu critică şi spectacolul \"grotesc\" al \"vechilor militanţi anti-monarhişti\" care \"defilau febril, pioşi până la extaz, dinaintea celui pe care îl batjocoriseră cu doar câţiva ani în urmă\" şi \"au trecut de la injurie la omagiu cu o îndemânare de contorsionişti\". Pleşu îşi mărturiseşte şi el emoţia pe care i-a provocat-o discursul Regelui. \"Pe mine, unul, m-a impresionat. În cazul de faţă, efectul nu venea atât dinspre cuvintele rostite (deşi multe dintre ele mi s-au părut impunătoare), ci dinspre statura celui care le rostea. Mihai I are toate însemnele regalităţii. Nu doar vârsta, sobrietatea sau o anumită tragică discreţie, ci, în primul rând, stilul, calitatea prezenţei, prestanţa unui oficiu în care omul e dublat, inevitabil, de duhul funcţiei sale\", conchide el.