Foarte multe necunoscute sînt încă pe frontul crizei economice mondiale şi a celei autohtone. Certitudini avem cu duiumul: banii la buget sînt foarte puţini, trăim în mare proporţie graţie unor împrumuturi masive, creşte şomajul, zeci de mii de firme au dat faliment. România oferă mult mai puţine garanţii în privinţa revenirii pe plan economic, din cauza slabei sale industrializări. Dacă 3-4 mari companii încetinesc ritmul producţiei sau chiar închid porţile, tragedia e gata. Produsul Intern Brut scîrţîie serios dacă Automobile Dacia sau Sidex Galaţi au dificultăţi. În evidenţele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - ANAF se regăseşte un foarte important registru, numit al marilor contribuabili. Este vorba despre peste 1.000 de companii care-şi desfăşoară activitatea la noi, de la bănci, la firme de asigurări, producători de maşini, ţigări, băuturi alcoolice sau răcoritoare şi mulţi alţii. Conform statisticii, peste 90 la sută dintre ei au serioase probleme financiare, cifra de afaceri a scăzut dramatic, profiturile sînt practic inexistente. Tot acest tablou sumbru se reflectă instantaneu în bugetul de stat: mai puţine taxe încasate, mult mai puţin TVA, grad scăzut de colectare. Este evident pentru toată lumea că efectele crizei economice se propagă peste tot în lume, de la ei spre noi. România nu poate pretinde că iese de una singură din criză pentru că este puternic depedentă de exporturi, un capitol fundamental pentru PIB. Dar ce să exporţi, dacă nu mai produci? Şi dacă ai produce, nu mai cumpără clienţii din UE şi aiurea, care trec şi ei prin aceleaşi chinuri ale facerii banilor. După cum arată însă toate datele, nu sîntem nici pe departe într-o dramă. Populaţia încă mai are ceva economii, nicio bancă nu a dat faliment, firmele merg la supravieţuire, n-am atins cifra de 1 milion de şomeri, prea puţini din cei 3 milioane de români s-au întors învinşi din Italia sau Spania. Constatarea mea este că se poate şi mai rău, dar sper din tot sufletul să nu trecem prin acele momente dramatice pe care le anticipează unii analişti economici mai pesimişti (sau realişti?!).

Ceea ce îngrijorează însă cu adevărat este reacţia politicienilor în momentele grele pe care le traversează populaţia. Foarte puţine din grijile zilnice ale oamenilor simpli se află pe agenda mai marilor zilei. Mult prea puţine măsuri de stimulare şi ajutor economic au fost acordate firmelor, care mai apoi pompează prin taxe şi impozite bani spre bugetul de stat. Adevăratul pericol pentru zilele noastre este incapacitatea gravă a unei majorităţi similare cu o mică dictatură - peste 70 la sută în Parlament - de a găsi şi aplica soluţii simple şi rapide. Germania şi Franţa au reuşit să iasă din recesiune, România se afundă şi mai dramatic în ea. Indiferent de rezultatul alegerilor prezidenţiale, ţara are nevoie de un nou guvern, de oameni mai competenţi, în special pe zona economică şi cea financiară. Mai e foarte puţin timp pînă vom şti dacă ieşim sau nu din groaznica fundătură pe care navigăm, entuziaşti şi inconştienţi.