Vremurile în care eroismul era apreciat la adevărata sa valoare au apus demult. O demonstrează, cu prisosinţă, cazul navigatorului tulcean Teofil Creţu. După jumătate de an de la eliberarea navei „MV Rim” din mâinile piraţilor somalezi de către echipajul acesteia (din care făcea parte şi Teofil, care a fost rănit cu această ocazie), marinarul tulcean încă nu şi-a primit salariul. „Am vorbit cu armatorul şi mi-a zis în faţă că îl pot da în judecată, pentru că el nu are bani să-mi plătească salariul. Nu am cerut prime sau bonusuri, am cerut numai banii care mi se cuvin potrivit contractului de muncă”, povesteşte, dezamăgit, Teofil. Conştient că nu are mijloacele materiale necesare pentru a se adresa instanţei, bărbatul s-a resemnat şi încearcă să îşi găsească un loc de muncă care să îi permită să se întreţină. Din păcate, în România zilelor noastre, găsirea unui loc de muncă reprezintă o adevărată aventură. „Mă descurc destul de greu. Sărbătorile m-au găsit fără bani şi fără un loc de muncă. Am tot încercat să-mi găsesc de muncă, dar până acum nu am avut noroc. Nu mă mai aştept să-mi primesc banii de la armator şi în judecată nu am bani să îl dau. În ţara asta nu ne putem judeca cu patronii”, a spus Teofil. Unul dintre motivele pentru care armatorul a refuzat să plătească echipajul este abandonarea navei de către navigatori, la câteva zile după ce a fost salvată din mâinile piraţilor somalezi. În prezent, însă, nava a fost recuperată, potrivit declaraţiilor navigatorului tulcean, şi se află într-un port din Africa. În plus, Teofil a fost luat de la bordul navei pentru a fi operat, fără intervenţia medicilor tulceanul riscând să-şi piardă viaţa. Reamintim că, la începutul lunii februarie 2010, nava „MV Rim”, sub pavilion nord-coreean şi proprietate libiană (având la bord un echipaj format din nouă sirieni şi un român), a fost capturată în nord-vestul Golfului Aden de piraţii somalezi.

PATRU LUNI DE COŞMAR. După ce i-au capturat, piraţii au devastat întreaga navă, povesteşte el, „au distrus toată aparatura de la bord şi au furat tot ce au găsit în cabine”. „Ne-au furat până şi chiloţii. Am rămas numai cu hainele de pe noi”, spune Teofil. În prima lună de captivitate, navigatorii au mâncat şi au băut mâncarea şi apa potabilă aflată la bordul navei. După ce aceasta s-a terminat, piraţii somalezi au început să le aducă mâncare şi apă de la mal, în cantităţi insuficiente. După încă o lună, bunăvoinţa răpitorilor s-a terminat, ostaticii fiind nevoiţi să strângă apa de ploaie pentru a nu muri de sete. Primeau în continuare mâncare, dar numai cât să nu moară de foame. Sătui de amânări, piraţii au început să ameninţe violent echipajul. Pe 2 iunie, tensiunea de la bordul navei a explodat. Piraţii au început să se certe, conflictul culminând cu un schimb de focuri între răpitori. „Doi sau trei piraţi au căzut sub gloanţele foştilor colegi. Situaţia ar fi rămas neschimbată, pentru noi, dacă bucătarul somalez (un localnic adus de piraţi la bordul navei pentru a le găti) nu ar fi luat armele piraţilor ucişi şi nu ni le-ar fi adus. Eu şi comandantul navei am fost printre primii care au căpătat arme”, spune Teofil. A urmat o încăierare şi, cu puterea pe care o dă disperarea, marinarii i-au dezarmat şi ucis pe cei şapte piraţi. Teofil a fost rănit la şold, glonţul pătrunzându-i în corp.

STATUL ROMÂN NU DĂ DOI BANI PE CETĂŢENII SĂI. „Nu mai conta nimic”, îşi aduce el aminte. Cu toate că rana îl durea groaznic, tulceanul s-a târât către timonă şi şi-a luat în primire postul, îndreptând nava către est, pentru a se îndepărta de mal, unde se afla baza piraţilor. „A fost greu, dar trebuia să plecăm de acolo. Toţi ceilalţi colegi stăteau de pază, pentru a nu cădea din nou în mâna piraţilor. Am luat legătura cu Dorel Onaca şi acesta a solicitat asistenţă militară pentru a ajunge în siguranţă. Şase bărci ale piraţilor porniseră deja spre noi”, spune Teofil, retrăind acele clipe hotărâtoare pentru soarta echipajului. Din fericire, fostul director al Agenţiei Române pentru Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare Dorel Onaca a reuşit să obţină ajutorul militar la timp, un elicopter însoţind „MV Rim” până când aceasta a ajuns în siguranţă, în Djibouti. Teofil a fost operat pe nava spital „Johan de Witt”, unde i-a fost extras glonţul din corp. Deşi, imediat după această întâmplare, armatorul s-a lăudat că Teofil va primi chiar şi un bonus pentru curajul de care a dat dovadă, navigatorul nu şi-a primit nici măcar salariul, în valoare totală de 5.000 de dolari. „Guvernul nu dă doi bani pe noi. Am vorbit cu liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor, Adrian Mihălcioiu, dar el nu poate face nimic atât timp cât legile din România nu sunt făcute pentru a ne proteja de asemenea angajatori. Armatorul şi-a închis firma şi eu am rămas fără bani şi nici nu sunt speranţe că îi voi mai primi”, a declarat Teofil.