Teoretic, din aprilie, străinii puteau cumpăra, pentru prima dată titluri de stat româneşti, după o lungă perioadă în care această etapă de liberalizare a contului de capital a fost amînată. Practic, astfel de plasamente au rămas inaccesibile nu numai nerezidenţilor, ci şi instituţiilor financiare şi companiilor autohtone, pentru simplul motiv că titlurile de stat nu există. De aproape opt luni, Ministerul Finanţelor nu a mai lansat nici o emisiune nouă. Instituţia consideră un astfel de demers inutil, neavînd nevoie de finanţare pentru deficitul bugetar. Decizia, explicabilă într-adevăr dacă sînt avute în vedere exclusiv necesităţile bugetului public, are însă multiple alte consecinţe negative. Specialiştii spun că absenţa titlurilor de stat are o influenţă nefastă pentru piaţa financiară în general. Există o serie de societăţi care administrează mai multe fonduri de investiţii şi, în ultima perioadă, au fost private de posibilitatea de a face plasamente în titluri de stat româneşti.

Lipsa titlurilor de stat este resimţită şi de societăţile de asigurări şi riscă să afecteze viitoarele fonduri de pensii. Astfel de instituţii au restricţii în alegerea plasamentelor şi trebuie să se poată baza pe instrumente cu venit fix. În plus, companiile care ar vrea să lanseze obligaţiuni sînt lipsite de referinţa pe care o stabilesc, de obicei, randamentele pentru emisiunile statului. Alte probleme apar la nivel macroeconomic. Între timp, în absenţa statului român, bănci (cum este cazul instituţiei Credit Swiss First Boston) şi chiar guverne străine (cazul Austriei) se gîndesc să lanseze titluri denominate în lei, cu randamente de 6-7%. Tot în acest an, intenţionează să emită obligaţiuni denominate în lei şi BERD, ca parte a programului de impulsionare a pieţelor de capital, în condiţiile în care, atunci cînd există, emisiunile de titluri ale statului român nu ajung decît foarte rar pe bursă. Iniţiative similare ale BERD au avut succes în Rusia şi în alte state central-europene.

Împrumuturi programate, dar anulate

Pentru populaţie, titlurile de stat au dispărut de şi mai mult timp, în timp ce străinilor, chiar dacă nu mai au interdicţie la astfel de plasamente din aprilie, nu le rămîne decît să aştepte în continuare. Cu un deficit bugetar inexistent şi fără probleme de refinanţare a datoriei publice, statul nu are, teoretic, de ce să se împrumute. A decis, în consecinţă, să nu mai efectueze nici o emisiune de înscrisuri publice încă din ultimul trimestru al anului trecut, cînd a constatat că titlurile de stat ajunse la scadenţă aveau o valoare modică (51 de milioane de lei noi în decembrie), iar soldul general al Trezoreriei înregistra valori confortabile. Ultimele emisiuni au avut loc în septembrie 2005, cînd Finanţele au vîndut titluri de stat cu scadenţa la trei ani şi dobînda de 6,47% pe an (100 de milioane de lei noi), respectiv cu scadenţa la trei luni pentru un randament de 5,4% (50 de milioane de lei noi). De atunci, nu s-a mai întîmplat nimic, chiar dacă pentru întregul an 2006 s-au anunţat emisiuni de titluri în valoare de 4,15 miliarde de lei (1,15 miliarde de euro), exclusiv pe piaţa internă.

Finanţele au renunţat, pe rînd, la cele două împrumuturi programate în primul trimestru, apoi la cele din aprilie şi mai. Nici pînă în prezent nu există titluri româneşti pe termen de 30 de ani, în vreme ce randamentele acceptate pentru termene de doi, trei, cinci, şapte, zece, 12 şi 15 ani sînt neschimbate de mult timp, iar pentru anumite scadenţe, nu există decît una sau două emisiuni realizate. Existenţa unei “curbe a randamentelor”, care presupune, evident, mai multe emisiuni de titluri, este necesară pentru a oferi pieţei un reper. În funcţie de acesta, ar trebui să se poată orienta şi companiile care vor să lanseze propriile lor emisiuni de obligaţiuni. Potrivit analiştilor, absenţa prelungită a titlurilor de stat transformă într-o glumă şi “mixul de politici monetar-fiscale” pe care Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor trebuia să îl gestioneze. Pentru a ţine în frîu inflaţia, BNR sterilizează singură excesul de lichiditate din piaţă la dobînzi ridicate, costurile uriaşe riscînd să adîncească şi mai mult pierderile instituţiei. În opinia specialiştilor, este puţin curios să spui că nu ai nevoie de bani cînd sînt atîtea investiţii care aşteaptă de ani de zile să fie realizate.